Șimei

Devoțional zilnice 27 mai 2018

1

0

Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? (2 Samuel 16:9)

David este nevoit să fugă din Ierusalim din cauza revoltei lui Absalom, fiul său, care dorea să ocupe tronul lui Israel. Împăratul fuge de planul diabolic al propriului fiu. Este descurajat şi dezamăgit. În acest context, Şimei iese în faţă şi, conform Scripturii, blestemă, aruncă cu pietre după împărat şi îl acuză că luase pe nedrept tronul lui Saul. Mai bine de douăzeci de ani, Şimei strânsese această ură în inima lui, iar acum a considerat că a sosit momentul mult aşteptat.

„Pocăinţa” lui Şimei. Ameninţarea şi pericolul au trecut. Absalom este mort. O victorie pentru locuitorii Israelului, dar o pierdere extrem de grea pentru David. După perioada de jale, David pornește pe drumul de întoarcere la Ierusalim. Şimei îi iese din nou înainte, dar de data aceasta se închină înaintea împăratului şi îşi recunoaşte greşeala. Abişai cere să fie pedepsit. Dar David, care tânjea după linişte şi pace, insistă ca ziua întoarcerii lui la Ierusalim să fie o zi de bucurie.

Şimei şi harul. Înainte de moarte, David îi vorbeşte lui Solomon despre Şimei. A blestema pe unsul Domnului este o treabă foarte serioasă. I-a cruţat viaţa atunci când se întorcea la Ierusalim, dar acum plasează întreaga responsabilitate în mâinile lui Solomon. Odată ajuns împărat, acesta din urmă îi pune lui Şimei nişte condiţii foarte clare: va locui în Ierusalim şi va fi în siguranţă atâta vreme cât nu va părăsi oraşul. Lui Şimei i se oferă o cetate de scăpare şi har condiţionat de ascultare. După trei ani, două slugi ale lui au fugit la Gat. Dacă nu acționează, rămâne fără cei doi slujitori. Dacă pleacă din cetate să-i caute, va muri. Sunt convins că, dacă mergea la Solomon şi îi prezenta situaţia, se găsea o soluţie, dar el alege să desconsidere harul condiţionat de care se bucura. Poate a considerat că, după trei ani, împăratul nu mai este atât de strict în condiţiile harului. Această alegere l-a costat viaţa.

Istoria lui Şimei ne arată cum ura şi resentimentele, făţărnicia şi desconsiderarea condiţiilor clare ale harului pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Astăzi este o zi în care te vei întâlni cu situaţii asemănătoare cu ale lui Şimei: să iert sau nu, să mă încumet sau să trăiesc împlinind condiţiile harului? Alege calea credincioşiei şi a ascultării de preceptele lui Dumnezeu, şi binecuvântările nu vor întârzia să apară!

Robert Varadi, pastor, Conferința Transilvania de Nord

1

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro