Sindromul cameleonului

Devoțional zilnice 15 iunie 2018

Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat. – Ezechiel 44:23

Multe animale se camuflează, preluând aspectul de la ceva din mediul înconjurător. Potenţialele victime fac acest lucru instinctiv, pentru a se ascunde de prădători. Pe de altă parte, prădătorii se camuflea-ză pentru a-şi surprinde victimele. Pentru a se autoapăra, unii cameleoni îşi adaptează culoarea în conformitate cu vederea speciei de prădător (pasăre sau şarpe) care îi ameninţă. Tot aşa, mulţi creştini minimizează opoziţia lumii amestecându-se cu elemente din cultura lor. Făcând astfel, ei umbresc păcătoşenia păcatului.

Revista Signs of the Times din 15 iunie 1876 includea un articol intuitiv scris de Ellen White despre „Învăţăturile lui Hristos”. În acel articol, ea avertiza: „Cel mai mare pericol al lumii este ca păcatul să nu mai pară păcătos. Acesta este cel mai mare rău care există în biserică; păcatul este acoperit cu mulţumirea de sine. Binecuvântaţi sunt cei care au o conşti-inţă sensibilă, care pot plânge şi suspina pentru sărăcia şi rătăcirea lor spirituală, departe de Dumnezeu, care sunt săraci în duhul şi pot primi mustrarea trimisă de Dumnezeu şi care, cu mărturisire şi zdrobirea inimii, îşi vor ocupa locul pocăiţi, în smerenie, la crucea lui Hristos. Dumnezeu ştie că este bine ca omul să calce pe o cale grea şi umilă, să întâmpine dificultăţi, să experimenteze dezamăgiri şi să sufere greutăţi. Credinţa se întăreşte când vine în conflict cu îndoiala şi face faţă necredinţei prin puterea lui Isus.”

Îngăduinţa faţă de păcat nu îi schimbă natura păcătoasă, doar ne face pe noi mai vulnerabili în faţa păcatului. Ellen White spune: „Conformarea faţă de obiceiurile lumii converteşte biserica spre lume; ea niciodată nu converteşte lumea la Hristos. Prietenia cu păcatul îl va face în mod inevitabil să pară mai puţin respingător” (Tragedia veacurilor, p. 509).

Contracarând acest proces de conformare faţă de lume, Ezechiel 44:23 spune că liderii din poporul lui Dumnezeu trebuie să îi înveţe „să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat”. Dar înainte de a-i învăţa în mod eficient pe alţii să facă această distincţie, noi trebuie să o recunoaştem mai întâi şi să fim convinşi de acest lucru.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro