Sindromul de sevraj

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. – Galateni 5:13
Una dintre cele mai grele poveri ale tuturor adicţiilor este sindromul de sevraj, constituit dintr-un set de simptome dureroase care apar din cauza lipsei drogului sau a comportamentului adictiv. Acesta este cazul fumătorului care încearcă să renunţe la fumat. Acesta constată imediat că nu este chiar aşa de uşor să lase ţigările deoparte. Are dureri de cap, greaţă, oboseală, lipsă de concentrare, descurajare, poftă de dulciuri sau de mâncăruri supercalorice şi, bineînţeles, dorinţa intensă de a fuma. La fel se întâmplă şi în cazul comportamentelor adictive. De exemplu, când o persoană prinsă în patima telenovelelor ia hotărârea să nu le mai urmărească, pierderea chiar şi a unui singur episod îi produce tensiune internă, iritaţie, anxietate şi chiar semne de depresie, pe lângă dorinţa puternică de a se întoarce în faţa televizorului. Acestea sunt simptomele de sevraj sau barierele care împiedică eliberarea de adicţie.
Libertatea este unul dintre cele mai preţioase daruri. Popoarele de-a lungul istoriei au căutat-o continuu, uneori vărsând foarte mult sânge în lupta de a o dobândi sau redobândi. În orice caz, nu e vorba decât de o libertate incertă şi imperfectă. Textul de astăzi ne reaminteşte că noi, copiii lui Dumnezeu, suntem chemaţi la libertate – o libertate autentică şi credibilă, care vine de la Isus (Ioan 8:36).
Dar este suficientă simpla garantare a libertăţii? Imaginează-ţi un condamnat iertat. Deja liber, el este copleşit de recunoştinţă şi încurajat de convingerea că o poate lua de la capăt. În acelaşi timp, gândul la vechile obiceiuri îl fac să tremure la posibilitatea că ar putea recidiva şi ajunge din nou la închisoare. Aceasta ar fi situaţia noastră dacă Isus nu ne-ar elibera şi feri de lucrurile care ne pot ameninţa libertatea. Iată care ar trebui să fie gândurile noastre când avem de-a face cu sindromul de sevraj!
„De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată am necaz pe pernuţele voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările, de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările! Vă voi rupe maramele şi voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre, şi veţi şti că Eu sunt Domnul” (Ezechiel 13:20,21). Ce declaraţie magnifică din partea Domnului! Chiar dacă este îndreptat împotriva profeţilor falşi, mesajul îi poate viza şi pe promotorii şi situaţiile care încurajează dependenţele.
Astăzi nu uita că, deşi capcanele care ne vor înrobi sunt foarte puternice, Creatorul nostru este infinit mai puternic şi ne va elibera din robia păcatului şi a dependenţelor.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro