Slujirea

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. – Proverbele 14:21
Se povesteşte despre o văduvă săracă şi fiica ei adolescentă care trăiau într-o zonă rurală din statul Montana (SUA) în timpul Marii Crize Economice, din 1929. Într-o zi, în timp ce fiica citea absorbită un roman de dragoste, mama i-a spus: „O să uiţi curând această acţiune. Dacă vrei, poţi face ceva de neuitat. Uită-te la vecina noastră, doamna Eberhart. Nu are de niciunde şi se apropie o iarnă aspră. Croşetează-i un pulover de lână şi oferă-i-l în secret, ca să nu-i fie frig.”
Fata a fost de acord şi, în câteva zile, puloverul era gata. L-a ambalat frumos într-o cutie ca pe un cadou şi l-a lăsat în faţa uşii vecinei, cu un bileţel: „Un dar de la cineva care vă poartă de grijă.” Mama şi fiica au văzut-o pe doamna Eberhart purtând puloverul vreme îndelungată. Adolescenta a devenit cu timpul o doamnă în vârstă, care îşi aduce tot mereu aminte de gestul ei, cu un zâmbet pe buze şi cu o senzaţie de căldură, care au motivat-o să ajute pe şi mai mulţi oameni.
Isus a spus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele 20:35). Care este beneficiul, binecuvântarea dăruirii? Efectele ajutorării altora sunt imense. De exemplu, este o metodă eficientă de combatere a depresiei, atât pentru prevenirea, cât şi pentru reducerea simptomelor. De fapt, în programul de activităţi pentru cei care recurg la psihoterapia depresiei, aproape întotdeauna sunt incluse sarcini altruiste, oricât de mici. Astăzi ştim că aceste acţiuni generează răspunsuri organice, cum ar fi secreţia de dopamină, serotonină şi oxitocină. Aceste substanţe îi generează persoanei în cauză manifestări de compasiune, linişte şi apropiere emoţională de alţii, precum şi stopează emoţiile negative ca tristeţea, ura, răzbunarea, ostilitatea, frica şi resentimentele.
Pe lângă beneficiile pentru sănătatea fizică şi mintală, Biblia adaugă şi alte binecuvântări: „Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ” (Psalmii 41:1,2). Mai mult decât atât, Scripturile prezintă caracterul etern al faptelor de bunătate, potrivit cuvintelor lui Isus la judecata de pe urmă: „Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine»” (Matei 25:34-36).