Somnul liniştit

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea. – Psalmii 4:8
Al patrulea simptom al depresiei este insomnia, chiar dacă în anumite cazuri poate fi vorba despre polul opus, somnolenţa. Psalmii descriu durerea fizică ce se accentuează pe durata orelor de noapte. Psalmistul ne spune: „Nu mai pot gemând! în fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi. Mi s-a supt faţa de întristare şi am îmbătrânit din pricina tuturor celor care mă prigonesc” (Psalmii 6:6,7).
Chiar dacă manifestarea insomniei nu înseamnă obligatoriu că persoana în cauză suferă de depresie, tulburările de somn caracterizează întotdeauna suferinţa depresivă. Dificultăţile la adormire sau la trezire şi incapacitatea de a adormi la loc pot fi ceva foarte neplăcut, dat fiind disconfortul de a doua zi. Problemele de somn au o frecvenţă din ce în ce mai ridicată la nivelul populaţiei generale, din cauza creşterii nivelului de stres asociat pierderii locului de muncă, problemelor de familie, incertitudinilor, complicaţiilor de sănătate, printre altele.
Există şi o insomnie organică, dar cele mai multe tipuri de insomnie au de-a face cu îngrijorările, temerile şi vinovăţia. Când conştiinţa este complet liniştită şi când este credinţă în Dumnezeu, ne bucurăm de obicei de un somn profund şi înviorător. Se povesteşte că, în timpul unui turneu pastoral prin China, episcopul Bashford, din Biserica Episcopaliană, nu a putut să se cazeze la singura pensiune din zonă, deoarece era rezervată în întregime. Fără o alternativă mai bună, a hotărât să-şi petreacă noaptea sub nişte copaci. Aşezat pe pământ şi pe jumătate adormit, şi-a adus aminte dintr-odată că proprietarul pensiunii îi spusese că în zonă sunt câţiva răufăcători. Gândul acesta l-a împiedicat să adoarmă. După câteva ore de veghe, a început să mediteze la versetul de astăzi. L-a repetat de mai multe ori în minte şi s-a rugat: „Doamne, n-are niciun rost să stăm treji amândoi toată noaptea.” După câteva minute, episcopul dormea adânc.
Exemplul lui Isus dormind pe timp de furtună este unul dintre cele mai impresionante. Pacea minţii Sale, asociată cu oboseala fizică I-au permis să doarmă în barcă în mijlocul furtunii; somnul Său era atât de adânc încât cu greu L-au putut trezi ucenicii (Matei 8:24,25). A lăsa îngrijorările, temerile, anxietăţile pe mâna lui Isus presupune un puternic exerciţiu de credinţă. Dacă îi lăsăm Lui întreaga noastră povară, ne putem bucura de promisiunea Sa: „Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro