Soția și prietenii lui Haman

Devoțional zilnice 18 august 2018

Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată. (Proverbele 11:21)

Era o zi posomorâtă. Deşi plecase foarte binedispus de la o recepţie organizată de regină, declarându-se onorat de aceasta, Haman, premierul din Susa, realizează că toată această bucurie este efemeră atâta timp cât Mardoheu, ghimpele din coasta ascensiunii sale politice, rămâne în picioare, în timp ce toţi ceilalţi îngenunchează înaintea lui. Ajuns acasă, încearcă să-şi înece amarul într-o întâlnire cu consilierii săi, pe care îi invită să-şi prezinte agenda şedinţei cu iz sindical: raportul cifrei de afaceri, evocarea bunăstării familiale materializate în numărul mare de urmaşi, ascensiunea politică mulţumită regelui şi onoarea acordată de regină în cadrul recepţiilor consecutive. Însă la finalul discursului, conchide: „Dar toate acestea nu au niciun preţ pentru mine câtă vreme voi vedea pe Mardoheu, iudeul acesta, stând la poarta împăratului” (Estera 5:13). Evaluând cât am putea de bine capitalul financiar, familial, politic şi de imagine de care amintea Haman, ne gândim dacă se merita ca acel singur inconvenient să şteargă zilnic împlinirea vieţii demnitarului. Dar orice concluzie am trage, Biblia spune că în dreptul lui Haman se merita. Din nefericire. În timpul întâlnirii, soţia lui, obţinând rapid consimţământul celor prezenţi, intervine aducând soluţia salvatoare: eliminarea problemei. Adică a persoanei. Cum? Printr-o cerere expresă către rege care prevedea spânzurarea celui care aducea atâta nefericire. Dar de cine este pregătită această intrigă? De soţia şi de prietenii lui Haman. Deznodământul este cu totul altul decât cel prognozat: din porunca regelui, Haman este spânzurat împreună cu fiii lui pe instrumentul de tortură pregătit pentru Mardoheu la propunerea soţiei şi a prietenilor…

Astăzi, după ce ţi-ai amintit de calitatea sfaturilor celor apropiaţi lui Haman, gândeşte-te ce soluţii vei propune celui din casa ta pentru problemele cu care se confruntă. Dumnezeu te-a ales ca să îi abaţi gândurile de la problemele izvorâte din egoism, din teamă sau răutate, iar împreună cu El, acestea să devină doar amintiri!

Gabriel Brașov, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro