Spitalul numărul 9

Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Filipeni 2:13
În unele locuri din țară, dacă spui „Spitalul 9”, lumea înțelege că te referi la un spital de boli nervoase. Și, când spui spital de boli nervoase, societatea se duce cu gândul la „nebunie”. În realitate, un astfel de spital tratează foarte multe afecțiuni, care sunt departe de a fi boli mintale, în senul lipsei de rațiune sau demență. Cele mai multe tratamente se adresează stărilor generate de stres și de presiunea socială. Depresiile sunt poate cea mai răspândită afecțiune a omului de astăzi. O mare problemă a societății actuale este că, dacă te-ai adresat unui cabinet psihiatric sau unui spital în denumirea căruia apare cuvântul „nervi”, ți se atribuie automat eticheta de „bolnav mintal”, sau „nebun”. Deși se încearcă prin educație și informare schimbarea acestei stări de lucruri, evoluția este destul de anevoioasă, din păcate, chiar din cauza personalului de specialitate, care ar trebui să aibă o atitudine mult mai profesionistă și mai discretă. Când vrei să deteriorezi credibilitatea cuiva, îi aplici eticheta de nebun, iar până când el reușește să aducă dovezi contrarii, are pierderi pe multe planuri. În unele cazuri, mai puține, dar importante, nebunia este o formă de scăpare. În cazul unor crime sau infracțiuni grave, nebunia este invocată ca scuză pentru faptele făcute. În Biblie găsim un caz celebru când un om important, David, pentru a scăpa dintr-o situație riscantă între împărații filistenilor, a adoptat rolul de nebun iresponsabil și astfel a trezit mai mult milă și ironie decât răzbunarea ce i se pregătea. Mântuitorul vorbește într-o parabolă despre un nebun care strânsese atât de multă avere, încât nu se mai gândea decât la sine și la felul în care să păstreze tot mai mult pentru folosul propriu, până când a fost luat prin surprindere și a pierdut totul, chiar și sufletul.
Dacă în sens propriu există foarte puțini oameni cu adevărat nebuni, în sens simbolic, nebunia are multe forme și mulți dintre noi avem astfel de manifestări.
De gândit astăzi:
Există și o formă foarte pozitivă de nebunie – nebunia pentru Dumnezeu și pentru Evanghelie. Apostolul Pavel prefera ca oamenii să îl considere nebun când vorbea despre Mântuitorul lui, dar să știe că, în ochii lui Dumnezeu, el este văzut ca un slujitor înțelept și dedicat în totalitate.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro