Suferinţa este necesară

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” – Faptele 9:15,16
Irlandezul Clive S. Lewis (1898–1963) este bine-cunoscut, printre altele, pentru lucrările sale Cronicile din Narnia, Trilogia cosmică și Problema durerii. Chiar dacă se născuse într-o familie creștină, la 15 ani s-a declarat ateu. Capacitatea sa intelectuală era de așa natură încât, la 28 de ani, preda filosofie și literatură la Universitatea Oxford. Citind autori creștini precum Chesterton și MacDonald, C.S. Lewis a găsit răspunsuri la întrebările sale despre existența răului și a durerii. La 33 de ani, o discuție târzie în noapte cu colegul său J.R.R. Tolkien (autorul lucrărilor Hobbitul și Stăpânul inelelor) a constituit cheia convertirii sale.
La puțin după aceea, în timpul unei plimbări cu motocicleta la grădina zoologică din Whipsnade, împreună cu fratele său, și-a predat viața lui Isus Hristos. Mărturisește că, atunci când au plecat de acasă, nu credea că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar, când a ajuns la grădina zoologică, deja credea. Acest moment a devenit cel mai important din viața sa. Scrierile sale au devenit instrumentele cheie de înțelegere și practicare a creștinismului pentru mulți intelectuali și multe persoane din clasele superioare.
Cu 20 de secole mai devreme, un alt călător trăise experiența convertirii în timpul unei călătorii, nu la grădina zoologică, ci la Damasc. Era Saul, un fariseu din cetatea Tarsul Ciliciei (Turcia de astăzi) și un persecutor al creștinilor. Isus l-a chemat și i-a arătat că are nevoie să sufere ca să fie pregătit să-L ducă pe Hristos neevreilor și VIP-urilor care nu au primit învățătura creștină pe altă cale. Dumnezeu l-a chemat să sufere bătăi, lapidări, închisoare, persecuții, pericole naturale și multe alte adversități.
Și Lewis a suferit după convertire. Soția sa a murit de cancer la 45 de ani. Această pierdere i-a produs o tristețe profundă. Apoi el însuși a fost diagnosticat cu o afecțiune renală care i-a adus moartea, la trei ani de la dispariția soției sale. Faptul că L-a cunoscut pe Isus l-a ajutat să înțeleagă că suferința poate avea un sens profund, astfel reușind Lewis să facă față dificultăților. A murit în credința întâlnirii cu Domnul său.
Aceste două personalități au trebuit să sufere, în ciuda faptului că se aflau de partea Mântuitorului. Însă suferința i-a ținut aproape de Domnul, care promite: „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea” (Psalmii 34:19).