Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire… ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18,19)
Fiecare suflet este preţios, pentru că a fost răscumpărat cu sângele preţios al lui Isus Hristos. (Mărturii, vol. 5, p. 623-624)
Satana îţi poate şopti: „Tu eşti un păcătos prea mare pentru ca Hristos să te mântuiască.” Deşi recunoşti că eşti păcătos şi nevrednic, poţi să-l înfrunţi pe ispititor cu strigătul: „în virtutea ispăşirii, declar că Hristos este Mântuitorul meu. Nu mă încred în meritele mele, ci în sângele preţios al lui Isus, care mă face curat” (Soliipentru tineret, p. 112)
Tu nu te poţi salva singur din puterea ispititorului, dar el tremură şi fuge atunci când sunt invocate meritele acestui sânge preţios. (Mărturii, vol. 5, p.317)
Domnul te iubeşte; pentru tine, El este mai scump decât orice legătură pământească, decât orice obiect de pe pământ. Gândeşte-te cât de aproape poţi fi de Acela care este tăria şi eficienţa ta! Nu trăi în umbra crucii, ci în partea ei luminoasă, acolo unde Soarele Neprihănirii poate străluci în inima ta. (Letter 10,1894)
Noi trebuie să avem cale liberă la sângele ispăşitor al lui Hristos. Acesta trebuie să fie pentru noi cel mai preţios privilegiu, cea mai mare binecuvântare din câte au fost date vreodată omului păcătos. Şi cât de puţin este folosit acest mare dar! Cât de adânc, cât de larg şi de inepuizabil este acest râu! Pentru fiecare suflet ce însetează după neprihănire există speranţă, există odihnă, există influenţa dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt şi apoi umblarea sfântă, fericită, paşnică cu Hristos şi comuniunea preţioasă cu El. Atunci, o, atunci putem spune conştient împreună cu loan: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Vorbiţi despre ea, rugaţi-vă pentru ea. Ea să fie tema cântecelor voastre sacre – să fii spălat, să fii curăţit; sufletul credincios revendică această iubire şi, în virtutea ei, stă înaintea tronului lui Dumnezeu iertat,îndreptăţit, sfinţit. (…) Virtutea ei curăţitoare dă tărie şi vigoare credinţei, dă putere rugăciunii şi dă fericire în ascultarea cu bucurie. (Letter 87, 1894)