Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca intr-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)
Când este iluminat de Duhul lui Dumnezeu, credinciosul priveşte desăvârşirea lui Isus şi, privind această desăvârşire, se bucură cu o bucurie negrăită. În el însuşi vede păcat şi neajutorare; în Răscumpărător, niciun păcat şi o infinită putere. Sacrificiul pe care l-a făcut Hristos ca să ne poată oferi neprihănirea Sa este o temă de care ne putem ocupa cu un entuziasm tot mai profund. Eul nu este nimic; Isus este totul. (…)
Puterea transformatoare a harului mă poate face părtaş la natura divină. Slava lui Dumnezeu a strălucit asupra lui Hristos şi, privind la Hristos, meditând la sacrificiul Său de Sine, aducându-ne aminte că în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii, credinciosul este atras tot mai aproape de Izvorul puterii. (…)
Cât de esenţial este să avem parte de iluminarea Duhului lui Dumnezeu; pentru că numai astfel putem să vedem slava lui Hristos şi, privind-o, să fim schimbaţi din caracter în caracter în şi prin credinţa în Hristos. (…) El are har şi iertare pentru fiecare suflet. Când prin credinţă privim la Isus, credinţa noastră străpunge umbra şi îl adorăm pe Dumnezeu pentru iubirea Sa minunată manifestată în faptul că ni L-a dăruit pe Isus, Mângâietorul. (…)
Păcătosul poate deveni copil al lui Dumnezeu, moştenitor al cerului. Se poate ridica din ţărână şi poate sta drept, îmbrăcat în haine de lumină. (…) Cu fiecare pas înainte, el vede noi frumuseţi în Hristos şi devine mai asemănător Lui în caracter. (Manuscript20,1892)
Iubirea manifestată faţă de el de către Hristos prin moartea pe cruce dă naştere unui răspuns al iubirii pline de recunoştinţă şi, ca răspuns la rugăciunea sinceră, credinciosul este adus din har în har, din slavă în slavă, până când, privind la Hristos, este schimbat după chipul Lui. (Youth’s Instructor, 6 decembrie 1894)