Țefania – rămășiță de calitate

Devoțional zilnic 29 iunie 2019

Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Ţefania 3:12

Există o regulă generală care operează deocamdată, şi anume că raportul dintre calitate şi cantitate este invers proporţional, cu alte cuvinte cu cât cantitatea este mai mare, cu atât calitatea este mai mică, şi invers. Acest principiu operează deocamdată până la aşezarea din nou a lucrurilor. Când vor fi aşezate la final cele veşnice, atunci va fi doar o singură clasă de o calitate excepţională.

Am discutat ieri despre supravieţuirea prin credinţă. Numărul celor care trăiesc prin credinţă este descris ca fiind insignifiant în comparaţie cu cei ce se vor pierde.

Rămăşiţa a devenit o marcă de calitate atunci când este vorba despre cei ce se încred în Numele Domnului. Această încredere este aproape un sinonim al neprihănirii prin credinţă. Este forma activă a acestei experienţe. Sensul cel mai frumos al încrederii este acela de „a se rezema, a se sprijini, a se baza, a pune preţ” pe ceva, respectiv pe Numele Domnului.

Selectarea membrilor rămăşiţei nu este o lucrare arbitrară pe care o face Dumnezeu, ci un act de acceptare a condiţiilor şi o exprimare a credinţei celor aleşi. Expresia „mulţi chemaţi şi puţini aleşi” înseamnă că oricine poate face parte din rămăşiţă, dar este necesar să II aleagă mai întâi pe Dumnezeu, pentru a fi un ales al Său.

Poporul mic şi smerit despre care vorbeşte prorocul Ţefania aici este selectat dintr-un număr mare de candidaţi, pe criteriul smereniei. Nu există un algoritm al alegerii, în afară de acela al autoselectării.

Succesul la un pas de tine:

Observă că este mai de dorit puţin şi de calitate, decât mult şi lipsit de calitate. Acest principiu este valabil şi pentru lucrurile obişnuite ale vieţii. Încearcă şi vei vedea!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro