Temelie

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos. 1 Corinteni 3:11
Ascultă ediția audio aici.
Fiecare faptă din viață, oricât de neimportantă, exercită o influență asupra formării caracterului. Un caracter bun este mult mai de preț decât averea lumească, iar efortul de a-l forma este cea mai nobilă misiune în care se pot angaja oamenii.
Caracterele formate de împrejurări sunt schimbătoare și discordante – pline de contradicții. Posesorii lor n-au o țintă înaltă sau un scop suprem în viață. Ei nu au o influență înnobilatoare asupra caracterului altora. Sunt fără rost și fără putere.
Dumnezeu așteaptă de la noi să clădim caractere în conformitate cu modelul arătat. Trebuie să punem cărămidă peste cărămidă, adăugând har după har, găsindu-ne punctele slabe și corectându-le în conformitate cu îndrumările primite. Când se vede o fisură în zidul unei case, știm că ceva nu e bine la acea construcție. În caracterul nostru se văd adesea fisuri. Dacă aceste defecte nu sunt remediate, când va veni furtuna încercărilor asupra noastră, casa va cădea.
Dumnezeu ne dă putere, capacitatea de a raționa și timp ca să ne clădim caractere asupra cărora să-Și poată pune sigiliul aprobării Sale. El dorește ca fiecare copil al Său să-și clădească un caracter nobil, prin săvârșirea unor fapte curate și nobile, ca, la sfârșit, să poată prezenta o structură simetrică, un templu frumos, onorat de oameni și de Dumnezeu.
În zidirea caracterului nostru, trebuie să clădim pe Hristos. El este Temelia sigură – o temelie care nu poate fi clintită niciodată. Furtuna ispitei și a încercării nu poate să mute clădirea pironită pe Stânca veșnică. Acela care va ajunge să fie o clădire frumoasă pentru Domnul trebuie să-și cultive fiecare capacitate a ființei sale. Numai prin folosirea corectă a talentelor se poate dezvolta armonios caracterul. În felul acesta zidim pe temelie ceea ce în Cuvânt este reprezentat ca aur, argint și pietre prețioase – material care va rezista încercării focului purificator al lui Dumnezeu. În formarea caracterului, exemplul nostru este Hristos. – Îndrumarea copilului, pp. 165, 166
Gândesc mai departe
Îmi folosesc eu talentele în așa fel încât să contribuie la dezvoltarea unui caracter ca al lui Dumnezeu?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro