Şi el a înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. (2 Samuel 19:27)
În contextul fugii împăratului David, în situaţia de criză cu fiul său Absalom, Ţiba l-a întâmpinat pe rege cu un dar de bun venit, considerând că aceasta ar fi o bună ocazie de a se face remarcat înaintea lui David. Atunci când împăratul l-a întrebat: „Unde este fiul stăpânului tău?”, acesta a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: «Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.” Povestea spusă de Ţiba este atât de puţin probabilă, încât e dificil de înţeles cum de a putut împăratul David să-i dea crezare. Este foarte posibil ca Ţiba să fi inventat toată povestea doar cu scopul de a-l determina pe împărat să-i dea anumite privilegii, poveste care nu a fost altceva decât o calomnie josnică despre stăpânului lui, poveste însă crezută de David şi răsplătită cu toate proprietăţile lui Mefiboşet, hotărâre pripită şi total nedreaptă, luată de împărat, fără ca partea reclamată să fie ascultată (2 Samuel 16:1-4.)
La întoarcerea lui David, înaintea acestuia vine şi Mefiboşet, pentru a-şi arăta credincioşia. După fuga împăratului, Mefiboşet arătase semne de profundă întristare şi îi spune lui David că slujitorul său, Ţiba, i-a spus minciuni, determinându-l pe împărat să-l considere ca neloial şi nerecunoscător pe fostul său slujitor şi că cei doi măgari dăruiţi de Ţiba împăratului au fost în realitate pregătiţi la porunca lui, însă Ţiba i-a furat, oferindu-i cu daruri cu tot ca din partea sa, obţinând în acest fel toate proprietăţile stăpânului său. Chiar şi atunci când David încearcă să repare greşeala, întorcându-i jumătate din proprietate, tot nu era suficient pentru a-i face dreptate lui Mefiboşet. Dacă povestea lui Ţiba era adevărată atunci acesta trebuia să păstreze tot, iar dacă era falsă, trebuia să piardă tot şi să fie pedepsit. Cu toată nedreptatea făcută, fie de calomniator, fie de împărat, Mefiboşet dă pe faţă un caracter aparte, bucurându-se de întoarcerea împăratului (2 Samuel 19:24-30). Poate ai fost sau eşti şi tu nedreptăţit, prejudiciat, vorbit de rău de unii sau de alţii. Îndreaptă-te cu credinţă şi speranţă către Marele Împărat, care va face în final dreptate aleşilor Săi (Luca 18:7) şi nu aplica în viaţa ta nimic din comportamentul lui Ţiba; nu judeca nici cum a judecat David în circumstanţele prezentate.
Ioan-Gheorghe Rotaru, pastor, Conferinţa Transilvania de Nord