Tinerețea este importantă

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. (1 Timotei 4:12)
De ce oare este scris cuvântul „tinerețea” și nu „copilăria” sau „bătrânețea”? Orice parte a vieții este foarte importantă și în oricare dintre ele poți avea diverse neplăceri. Multe lucruri pe care le faci când ești copil, le uiți. Ele au o amprentă asupra ta, însă datorită uitării ele sunt foarte puțin prezente în restul vieții. Activitățile și obiceiurile de la bătrânețe sau din perioada vârstei de adult sunt bine croite, sunt deja pe un făgaș pe care le poți gestiona doar în cadrul acestuia.
Însă, tinerețea este cea mai vulnerabilă. Fiind la această vârstă, ai o mulțime de întrebări, posibilități și curiozități. Aceasta este perioada în care faci cele mai multe alegeri care va influența întreg parcursul vieții. Acesta este unul din motivele pentru care ți se atrage atenția, în mod special, la această parte a vieții. În continuare, textul spune „să fii o pildă pentru credincioși: – în vorbire (spune cuvinte doar de încurajare și apreciere) – în purtare (fă acele fapte pe care, peste 20 sau 30 de ani, nu le vei regreta) – în dragoste (iubește-L pe Isus, iar apoi vei ști cum să procedezi și cu cei din jur) – în credință (pune în practică învățăturile primite) – în curăție (respectă-ți sănătatea și valorile).
Înainte să închei, vreau să-ți sugerez ceva: „Dacă nu ai un bătrân, să-ți cumperi”. Da, s-ar putea să te ajute, în înțelegerea profunzimii textului referitor la „tinerețe”, una sau mai multe discuții cu un bătrân. Lasă-te condus azi, în tinerețea ta, de Dumnezeu, pentru a putea fi o pildă pentru alții.
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro