Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „lată-mă!” – 1 Samuel 3:4
La 43 de ani, mama a descoperit că e din nou gravidă. Eu şi fratele meu eram deja adulţi. Mama era foarte speriată şi aproape că a făcut o depresie, temându-se că va naşte un copil cu probleme de sănătate din cauza vârstei ei înaintate – mai ales că sarcina venea la un interval atât de mare, de peste 20 de ani.
Mama se mai temea de posibile complicaţii la naştere, dar, după petrecerea drăguţă pentru viitorul bebeluş, pe care eu şi ea am organizat-o, a venit pe lume un băieţel sănătos şi frumos. Micuţul Victor a avut parte de o naştere normală şi nezgomotoasă.
A crescut şi a devenit un băiat energic şi inteligent, care repede a ajuns alintatul familiei. Imnul lui preferat este „Doar o colibă aici jos îmi ajunge”. Floarea lui preferată este floarea-soarelui. Îmi place să îi povestesc din Biblie. Se entuziasmează când cineva din familie începe să vorbească despre cerul şi pământul care se vor reînnoi. Mă impresionează profund interesul frăţiorului meu pentru subiecte spirituale. Deciziile lui copilăreşti, dar luate din toată inima, sunt deseori lecţii pentru noi, restul.
Odată, în drum spre biserică, mama şi Victor au întâlnit o pisică. Lui Victor, care e foarte ataşat de animale, i s-a făcut milă de biata pisică şi i-a cerut mamei să o ia acasă. Pisica mieuna de zor, Victor o ţinea strâns şi a apărut şi întrebarea:
– Mamă, o pot lua la noi?
– Ştii că tata n-o să fie de acord. Nu uita că ai alergie.
– Am economisit nişte bani, mamă. Îi pot da tatei, dacă mă lasă să păstrez pisica.
Chiar atunci, o cunoştinţă locuind prin apropiere a trecut cu maşina şi a oprit. Era un tătic cu fetiţa lui. Victor, disperat pentru soarta pisicii, s-a apropiat de fetiţă şi i-a dat pisica.
– Uite un cadou pentru tine, i-a zis el.
Fetiţa s-a luminat de bucurie, acceptând pisica şi începând să o mângâie. Nu ştiu dacă a avut voie să o păstreze sau nu. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost faptul că frăţiorul meu a fost dispus să renunţe la ceva de dragul binelui pisicii pe care voia să o salveze de pe stradă. Aşa ca Isus, care a renunţat la totul pentru noi.
Dar noi? Suntem dispuse să renunţăm la tot pentru Domnul nostru şi pentru binele altora?
Daniela Santos de Oliveira