Totul strălucește

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului. (Daniel 12:3)
Trebuie numai să urmărești știrile pentru câteva minute ca să îți dai seama că se întâmplă ceva în Statele Unite ale Americii și în lume. În ultima vreme au avut loc multe dezastre de toate tipurile, atât naturale, cât și provocate de oameni. Se pare că nu se opresc, ci devin mai dese și mai îngrozitoare. Ți se rupe inima când te uiți la oameni care se întorc în locurile unde cândva se aflau casele lor și se uită acum la grămezi de moloz, întrebându-se cum o vor putea lua de la capăt. Caută prin dărâmături, sperând să găsească orice lucru de valoare pe care l-au lăsat în urmă.
Apoi, în mintea mea imaginea se schimbă. Îl văd pe Isus privind cum mi-am distrus viața, care este acum doar un morman de dărâmături. Dar El știe și a știut întotdeauna că, undeva, în grămada aceea de gunoi, există ceva care poate fi salvat. Acum Îl văd aplecându-Se, dând la o parte cenușa și praful și, dintr-odată, vede ceea ce căuta. Strălucește. Se ridică, pune ce a găsit în buzunar și pleacă. Duce ce a descoperit în atelierul Lui și începe să îl transforme în ceva mult mai frumos decât fusese. Ridică lucrarea mâinilor Sale în lumina soarelui și spune: „Ești al meu! Îmi ești o comoară deosebită pentru ziua pe care o pregătesc!” (vezi Maleahi 3:17).
Nu trebuie să ne temem niciodată. Isus poate mântui în chip desăvârșit (Evrei 7:25), indiferent cât de mult ne-am distrus viața. Inima Lui este plină de iubire și de îndurare pentru fiecare dintre noi și nu dorește pieirea niciuneia dintre noi (2 Petru 3:9). El a venit dintr-o țară îndepărtată pentru a căuta și a-Și răscumpăra comorile. Fiecare dintre noi este una dintre pietrele Lui prețioase!
El ne iubește prea mult ca să ne lase așa cum ne găsește, dar numai cu permisiunea noastră va îndepărta praful și gunoiul lumii și ne va lustrui pentru a ne da o strălucire la care doar visăm.
În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna (Daniel 12:3).
Sylvia S. Stark

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro