Trăiește veșnicia!

„Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.” (Osea 10:12)
Ascultă ediția audio aici.
Astăzi ne măsurăm viața în ani; în cele mai fericite cazuri, bineînțeles. Poate că unii dintre noi ne măsurăm viața în zile, în ore sau chiar în minute… Dumnezeu are un plan cu omenirea, cu fiecare individ în parte, indiferent cât de lung sau de scurt este drumul lui prin această viață.
Păcatul dorește ca viața dată de Dumnezeu să fie scurtă și plină de stres. Viața aceasta efemeră are o lozincă veche de șase mii de ani: „Trăiește clipa!” De ce? Pentru că nu avem siguranța clipei următoare. Pentru că acum avem timp… Mai departe, nu este sigur.
Perspectiva Bibliei este însă cu totul alta. Chiar dacă ea recunoaște că nu suntem stăpâni decât ai prezentului, ea ne vorbește și de siguranța veșniciei și de posibilitatea iertării trecutului nostru pătat. Crucea este dovada că Dumnezeu ne iartă trecutul, ne asigură veșnicia și ne umple de frumos prezentul dacă acceptăm să îl trăim împreună cu El. Când Îl primim în viața noastră, El devine Domn peste timpul nostru – peste trecut, peste prezent și peste viitor.
„Acum este timpul când să ne păstrăm, pe noi și pe copiii noștri, neîntinați de lume. Acum trebuie să ne spălăm haina caracterului și să o albim în sângele Mielului. Acum trebuie să biruim mândria, patima și indolența spirituală. Acum trebuie să ne trezim și să facem un efort hotărât pentru a ne forma un caracter armonios. «Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.» Ne aflăm în cea mai dificilă situație, așteptând și veghind pentru arătarea Domnului nostru” (5MB, p. 182).
Depinde de tine și de timpul pe care îl petreci acum dacă vei auzi vreodată o nouă lozincă sfântă: „Trăiește veșnicia!”
Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru timpul pe care ți l-a oferit și roagă-te pentru timpul pe care îl trăiești!
Provocare:
Caută o „lozincă” nouă pentru astăzi, trăiește ca și când ar fi prima zi a veșniciei!
Loredana Simion
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro