Una din regulile de mers pe munte este ca grupului să fie de minim trei membri. Această regulă o vei înţelege mai bine dacă vei ajunge în situaţia în care trebuie să transporţi un coleg rănit.
Când cel accidentat poate fi transportat în poziţie şezând, se poate improviza foarte repede un „scăunel”. Doi colegi de aceeaşi înălţime îşi prind mâinile de la încheietură, formând astfel un spaţiu pentru şezutul celui transportat. Acesta va trebui să se ţină cu mâinile de gâtul celor doi colegi.
O variantă mai uşoară şi mai comodă pentru toţi este folosirea unui sistem care s-ar putea numi ham. Câteva centuri rezistente sau o bucată de coardă se înnoadă în formă de 8, astfel ca să poată fi purtată în diagonală pe umerii a doi coechipieri. În zona nodului se aşează deasupra un hanorac sau o pătură împăturită de mai multe ori, pe care ia loc accidentatul. Astfel ambele mâini ale salvatorilor vor rămâne libere pentru asigurarea echilibrului celui transportat.
De accidente avem parte la tot momentul, dar să îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dea colegi care ne pot ajuta la timpul potrivit.
„Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice… şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” Eclesiastul 4, 10.12
Gusti Angheluță, Director Exploratori, Conferința Oltenia