Trezirea!

Devoțional zilnice 18 iunie 2018

Îl lasă să-l vadă faţa cu bucurie. – Iov 33:26
Ei vor vedea faţa Lui. – Apocalipsa 22:4

Spre sfârşitul adolescenţei, am descoperit că aveam un nodul la sân. Doctorul mi-a spus că părea benign şi mi-a recomandat să-l ţinem sub observaţie. După cinci ani, a început să mă doară sânul şi m-am întors la cabinet. Medicul m-a examinat şi a constatat că nodului se mărise semnificativ. M-a trimis direct la spital şi a programat operaţia pentru a doua zi.

Când m-am trezit de dimineaţă, am intrat în panică, întrucât ştiam că, dacă nodului era canceros, aveam să pierd sânul. Pe la 6:30, asistenta mi-a făcut o injecţie.

– Ca să te linişteşti, mi-a spus. Anestezia ţi-o facem cu puţin timp înainte de ora şapte, când intri în operaţie.

Dar mi s-a părut că durează o veşnicie până să vină să-mi facă anestezia. Când a trecut prin salonul meu, am întrebat-o:

– Cât e ceasul?

A izbucnit în râs şi mi-a spus cât era, dar n-am reţinut pentru că aveam mintea în ceaţă. Apoi am auzit-o vorbind cu cineva:

– Acum iese din anestezie. De o jumătate de oră de când trec pe la ea mă tot întreabă cât e ceasul! Operaţia a decurs bine. Tumoarea nu este canceroasă.

Am deschis ochii ca să văd cu cine vorbea. Era tata şi se uita la mine cu multă dragoste. Plecase de la serviciu ca să fie lângă mine când aveam să ies din operaţia de care mi-a fost atât de frică! Au trecut mai bine de cincizeci de ani de atunci, dar n-am uitat cât de bine m-am simţit când am deschis ochii şi l-am văzut pe tatăl meu zâmbind la mine în sala de terapie intensivă.

Nu vom fi cu toţi în viaţă la revenirea lui Hristos. Unii dintre noi ne vom ridica din mormânt şi-i vom găsi lângă noi pe îngerii păzitori, cum am găsit-o eu pe asistenta mea lângă mine la terapie intensivă. Şi când vom ridica privirea, ÎI vom vedea pe Mântuitorul, zâmbind iubitor.

„Nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi” (1 Corinteni 15:51,52). Dacă suntem credincioşi şi nu vom mai fi în viaţă la revenirea lui Hristos, îngerul nostru ne va trezi la cea dintâi înviere. O, ce bucurie!

Darlenejoan McKibbin Rhine

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro