Trimite-mă!

Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)
Curățește-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada! Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! (Psalmii 51:7,10)
De câte ori ne simțim necurați? Recunoaștem că suntem păcătoși? De câte ori credem că ceea ce am făcut este de neiertat?
Prorocul Isaia ne prezintă o viziune în care L-a văzut pe Domnul înălțat pe un tron înalt și înconjurat de îngeri, iar trena Lui umplea templul. Sunetul vocii Sale a zguduit temeliile clădirii. Înainte de această scenă, lui Isaia i-a fost frică deoarece, așa cum spune chiar el: „Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” (Isaia 6:5). Isaia și-a dat seama că în necurăția lui el nu era potrivit pentru a sta înaintea Creatorului Său. Totuși, datorită harului lui Dumnezeu, un înger a luat un cărbune aprins cu cleștele și s-a apropiat de profet.
Vreau să zăbovesc asupra acestui detaliu. De ce îngerul nu a luat cărbunele aprins în mână? Poate dintr-un motiv simplu și logic, cărbunele ar fi ars. Totuși, îngerul i-a atins buzele lui Isaia cu cărbunele aprins. Dacă cineva se arde, îl doare. Cu toții știm acest lucru. Tocmai de aceea mi se pare uimitor că în versetul 7 îngerul spune: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!”
Acest lucru mă face să mă gândesc la situațiile dureroase din viață pe care noi nu le înțelegem – acele momente care „ard”, dar care ajută la curățirea și îmbunătățirea caracterului nostru. Tot așa și aurul se curăță fiind trecut prin foc. Vedem mila lui Dumnezeu față de noi prin faptul că îngăduie momente dificile în viață ca să ne ajute să creștem în El.
Când suntem curățiți prin harul și iertarea lui Dumnezeu, la fel ca Isaia, putem avea o asigurare acceptând chemarea lui Dumnezeu, când El întreabă: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
Cecilia Nanni

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro