Tu de ce asculți?

Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. (2 Ioan 1:6)
Când eram copil, locuiam în apropierea unui râu la care ne jucam adesea, însă nu puteam merge atunci când ploua, sau imediat după aceea. Era prea periculos pentru copii. Aceasta era una dintre interdicții. Îmi amintesc că într-o zi, pe când trupa noastră de joacă s-a reunit, a început să plouă, parcă din senin, așa că ne-am continuat joaca în casă. Dacă pierdeai la un joc, „premiul” era executarea unei provocări. A venit și rândul meu să pierd. În minutele următoare mă găsesc stând lângă râu, fiind nevoit să arunc cele 2 mingi preferate. Zis și făcut.
Însă uitându-mă cum se îndepărtează de mine, mi-a părut rău și m-am aruncat după ele. Râul crescuse, apa avea o culoare supărată și tot ce îmi mai amintesc e că m-am prins de o piatră mare și am reușit să scap. Și mă tot gândeam: „ce bine era dacă o ascultam pe mama”. Pe măsură ce am crescut, am învățat să ascult. Nu pentru a nu fi certat, ci din dragoste, care e baza ascultării. Așa că am învățat să iubesc. Am avut și încă am ocazia să învăț dragostea de la Creatorul ei: Dumnezeu, care iubește fără măsură. Iubește în mod desăvârșit. Domnul e bun tot timpul și tot timpul Domnul e bun. În fiecare încercare, am siguranța că e acolo și vede peste ce văd eu, și știu că la capătul drumului Îi voi zâmbi și-I voi spune: „Ai avut dreptate și de data asta”. Știi de ce? Pentru că „El e credincios în toate lucrurile”. E pur și simplu… Dragoste.
Te invit să ceri, în rugăciune, dragostea cu care Isus te iubește. Să ceri să crească și să se dezvolte în tine. Să ceri să te transforme într-o capodoperă. Atunci vei asculta de plăcere. Ascultarea va face parte din natura ta, asta pentru că legea face parte din dragoste. În ascultare nu se cuprinde totdeauna dragostea, dar dragostea cuprinde mereu ascultarea. Dumnezeu este gata să te învețe cum să iubești. El te iubește deja. Tu Îl iubești pe El? Sau ești măcar dispus să înveți să faci asta?
Robert Bolohan, Ghid – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro