Ultimii 11 ani de „rău oficial”

Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez. Ioan 5:17
Ioiachim a fost practic ultimul împărat al lui Iuda care a domnit realmente, fiindcă, după cei unsprezece ani de domnie ai lui, a venit fiul său, care nu a făcut în cele trei luni de mandat decât să se predea cu întreaga familie împăratului Babilonului. Penultimul împărat, Ioiachim, a făcut mult rău, dar a făcut și lucruri notabile și a prelungit timp de unsprezece ani independența poporului lui Iuda. Era în acea vreme sfârșitul ambelor regate, și al lui Israel, și al lui Iuda. Pentru mulți ani de atunci înainte, poporul lui Dumnezeu avea să treacă prin robie, iar unii dintre cei mai în vârstă știau că nu vor mai reveni acasă niciodată. Puțini dintre cei săraci și bolnavi au fost lăsați în țara pustiită de către cotropitori. Un lucru interesant pe care Ioiachim l-a făcut a fost încercarea lui de a se opune cuceritorilor, însă el nu știa că soarta poporului din Iuda era pecetluită din pricina fărădelegilor din timpul lui Manase. Decizia era luată și ceea ce se întâmpla acum era doar o amânare a dezastrului. Se pare că poporul nu mai putea fi redresat și avea nevoie de o experiență a despărțirii de confortul și binele de acasă, pentru a prețui pacea, libertatea de credință și toate condițiile pe care le desconsidera.
Despărțindu-se de Dumnezeu, poporul era acum la dispoziția oricărui cuceritor. Toate popoarele din jur își doreau ceea ce aveau iudeii, dar Babilonul trimisese oștirea cea mai numeroasă și mai puternică, deci pribegia lor era către acolo. Trist este că, atunci când a predat practic tronul urmașului său, îi preda oficial o țară pe marginea prăpastiei. Trebuie să fi fost destul de ciudat să știi că nimic bun nu se mai poate face, dar, oficial, fiul tău va prelua și va moșteni acea situație dezastruoasă. A fost unul dintre cele mai triste finaluri de domnie.
De gândit astăzi:
Sunt în viața noastră lucruri care nu țin de noi, ci de ceea ce alții au făcut anterior. E posibil să încercăm schimbări ale unor lucruri de neschimbat, iar dacă nu reușim, să ne descurajăm. Înțelept este să analizăm ceea ce se întâmplă cu o întrebare esențială în minte: Oare ce vrea Dumnezeu să facă? Vrea El să schimb acest lucru? Vrea să înceapă un alt proiect mai bun și ar trebui să nu insist? Când ceva merge greu, roagă-te mai mult și întreabă-L pe El.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro