Un ajutor neașteptat

„Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. Atunci, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.” (Faptele apostolilor 9:26,27)
Ascultă ediția audio aici.
Era o perioadă în care îmi era groază să mă duc la școală. Părinților nu aveam curajul să le spun ce mi se întâmpla în ultima vreme. Un grup de băieți neisprăviți, colegi din clasele mai mari, au început să mă agaseze și chiar să mă bată cu regularitate în curtea școlii și în afara ei. Nu aveam pe nimeni care să țină la mine atât de mult, încât să-i cer ajutorul. Într-o zi, eram căzut sub ploaia de lovituri încasate de la acești dușmani, când ceva miraculos s-a întâmplat. Un băiat bine făcut, înalt și puternic a început să le împartă pumni agresorilor mei, care erau la fel de surprinși ca mine. Când am rămas singur cu eliberatorul meu, am aflat cine era: un văr primar din partea tatălui meu, pe care nu îl cunoșteam din cauza conjuncturii vieții. El însă mă cunoștea și, când a văzut ce mi se întâmplă, a avut curajul să intervină cu prețul de a fi rănit și el.
Barnaba a văzut încercarea lui Saul de a se lipi de ucenici și a intervenit salvator. El a avut curajul să creadă în schimbarea acestui om care îi persecutase crunt pe creștini. Barnaba, care se traduce prin „fiul mângâierii”, l-a acceptat, apoi a contribuit decisiv la acceptarea acestuia și de către ucenici. Cum ar fi arătat lucrarea celui care avea să fie numit „apostolul neamurilor” dacă nu ar fi fost un om înțelept și blând ca Barnaba care să-l accepte în ciuda trecutului său tenebros? Barnaba a avut încredere în schimbarea lui Saul. Dumnezeu schimbă și azi tineri care ieri erau plini de împotrivire față de El. Conștiința lor cedează în final și ei își dau seama că, înainte de suferința adusă celor dragi, Isus a fost cel lovit. Aceștia au nevoie de mângâierea acceptării lui Barnaba.
Doamne, ajută-mă să fiu și eu un Barnaba pentru vreun tânăr neacceptat de lângă mine!
Provocare:
Oferă-le încurajare și o mână întinsă tinerilor din biserica ta și îndeamnă-i și pe alții să te urmeze în acest demers!
Ilie Cristea
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro