Un curcubeu pe cer

Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. (Psalmii 145:16)
Te-ai gândit vreodată la Dumnezeu ca la un părinte care vrea să îți aducă zâmbetul pe buze, care vrea să îți presare ziua cu mici atenții, ca să știi că te privește și că Îi pasă? Îmi amintesc de o poveste pe care mi-a spus-o mama mea, Yvonne, despre nepoata prietenei ei.
Într-o după-amiază senină de vineri, Yvonne conducea grăbită spre librăria din oraș, în speranța că avea să găsească darul perfect pentru nepoata prietenei ei, în vârstă de trei ani. Tocmai aflase că a doua zi avea să fie sărbătorită ziua ei de naștere și că aceasta avea să fie și ultima ei zi în Canada, înainte de a se întoarce acasă, în Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii.
Yvonne s-a uitat cu atenție la lucrurile din magazin: puzzle-uri în culori vii, animăluțe de pluș adorabile, rochițe dantelate, pulovere confortabile și multe alte mărunțișuri. I se părea aproape imposibil să aleagă ceva. Pentru că trebuia să se întoarcă acasă ca să termine pregătirile pentru Sabat înainte de apusul soarelui, Yvonne a înălțat o rugăciune ca Dumnezeu să o ajute să aleagă un cadou care nu doar să îi placă fetiței, ci să îi și fie de folos.
După ce și-a terminat rugăciunea, s-a simțit atrasă spre o carte pe care nu observase înainte. Era o carte despre Noe și arca lui, care îl conducea pe cititor într-o experiență multisenzorială: ilustrații vibrante, sunete de animale care să gâdile urechea și o selecție de texturi de animale pe care să le atingă. Yvonne a fost imediat sigură că acela era cadoul potrivit, așa că s-a dus la casa de marcat ca să îl cumpere.
A doua zi, după prânz, Yvonne i-a oferit darul fetiței. După ce a îndepărtat cu entuziasm hârtia în care era împachetat, micuța a sărit de bucurie în timp ce ținea cartea strâns. Bunicii ei nu îi venea să creadă.
De unde ai știut că voia asta? a întrebat-o pe Yvonne. Am fost ieri la librărie și m-a implorat să îi iau această carte, dar nu am putut să o cumpăr atunci.
Dumnezeu nu ne ajută numai atunci când ne confruntăm cu probleme majore, ci Îi pasă și de lucrurile mici care ne preocupă. Același Dumnezeu care a pus curcubeul pe cer găsește plăcere în a ne reaminti că Lui Îi pasă, că făgăduințele Lui sunt statornice și că El ne oferă speranță și un viitor minunat.
Camille Knight

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro