Un dar divin

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
Lucrurile cu adevărat bune nu sunt gratis.
Ați auzit vreodată de aceasta expresie? Daca nu am plătit pentru un lucru, uneori ni se pare ca acesta nu este valoros. Apreciem in mod deosebit ceea ce primim in urma unui efort susținut, a unul preț plătit. Atunci când primim in dar lucruri ne rezervam uneori in mod total nejustificat dreptul „de a strâmba din nas”.
Cu toate acestea sunt foarte multe lucruri de care ne bucuram in mod gratuit și nu conștientizăm valoarea acestora. Ne bucuram de aer proaspăt. Ne bucuram de apa. Ne bucuram de parfumul florilor. Ne bucuram de natura. Ne bucuram de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Si lista poate continua. Toate aceste lucruri sunt primite gratuit.
Făcând un bilanț al lucrurilor care contează pentru noi s-ar putea sa constatam cu uimire ca cele mai bune lucruri din viață sunt gratuite.
Harul este o chestiune uimitoare. Nu trebuie să îți faci griji că nu ești suficient de bun, ca nu ai destui bani pentru a te bucura de el. Niciunul dinte noi nu este suficient de bun si niciunul dintre noi nu poate spera vreodată să se ridice la standardul lui Dumnezeu. Niciunul dintre noi nu poate face vreodată suficiente lucruri bune pentru a-și câștiga singur drumul spre cer.
Încetează să încerci atât de mult și acceptă doar cadoul. Poate că nu meritați harul, dar Dumnezeu ți-l oferă oricum.
Harul este un cadou gratuit pentru tine, însă pe Cel care ți-l oferă l-a costat mult. Ar trebui să reflectăm la acest dar minunat pe care ni-l face Dumnezeu si sa trăim o viață care să onoreze darul și prețul plătit.
Astăzi gândiți-vă ce simțiți când va gândiți la darul pe care Dumnezeu vi-l oferă. Dacă credeți că eforturile voastre va face sa câștigați harul lui Dumnezeu, faceți o verificare a inimii și concentrați-vă asupra lucrării lui Dumnezeu.
Mihaela Micu, Conducător de Zona – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro