Un drum de 11 zile

Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. 1 Ioan 5:14
În mod obișnuit, distanțele se măsoară în kilometri sau pași. În vechime însă, nu stătea nimeni să măsoare distanța decât în cazul unei crime. De la locul unde era găsită victima, se măsura cu pasul distanța până la cetățile sau localitățile din apropiere. Ancheta începea cu cea mai apropiată cetate. În rest, toate distanțele, în mod special cele mari, erau măsurate cu ziua de mers. Deci unitatea de timp era folosită pentru măsurarea distanțelor (Deut. 1:2). Cum ar fi să măsurăm greutatea în amperi sau temperatura, cu ajutorul cântarului. La acel moment din vechime, nu existau posibilități de măsurare a timpului de genul celor existente astăzi. Este ciudat faptul că astăzi, când se poate măsura orice cu instrumente și unități de măsură foarte specifice, omul crede în posibilitatea ca, printr-un sistem mai complex de corelații și convertiri, să se măsoare orice cu orice.
Astăzi măsurăm dragostea cu nopțile și ascultarea, cu cardul bancar; măsurăm respectul cu like-ul, iar notorietatea, cu numărul de urmăritori. În scurt timp, vom ajunge să măsurăm rugăciunile în decibeli sau relațiile în cai putere. Dorința de a măsura și evalua este una firească și e foarte bună, dar concepția că fiecare măsoară în felul lui totul este una imposibilă și foarte frustrantă. Dacă cineva vrea să fie cu adevărat înțelept, va adapta fiecare situație la cel mai potrivit sistem de evaluare. Este nevoie uneori să măsurăm și să gândim lucrurile punându-ne chiar în locul celor pentru care facem ceva. Nu întotdeauna criteriile și felul meu de a măsura importanța sunt identice cu ale altora. Cel mai bine este să manifest flexibilitate și realism.
Apostolul Pavel declara la un moment dat că s-a făcut grec cu grecul, că s-a purtat ca un iudeu cu iudeul și așa mai departe.
De gândit astăzi:
Flexibilitatea și adaptabilitatea sunt calitățile viitorului. Flexibilitate pentru că viața este foarte dinamică și schimbătoare, iar adaptabilitate pentru că e mereu nevoie de potrivirea uneltelor cu lucrul specific, în toate domeniile. În domeniul moral și spiritual, nu fanatismul este cel potrivit, ci compasiunea; nu bigotismul ilogic, ci empatia și implicarea concretă. Viața nu se măsoară în mărimea citatelor sau în lungimea rugăciunilor, ci în sinceritatea trăirii și în profunzimea dependenței de Dumnezeu.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro