Un exemplu de prietenie

„Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.” (1 Samuel 20:17)
Ascultă ediția audio aici.
Cel de-al Doilea Război Mondial. Desmond Doss se înrolează în armată cu gândul de a-și sluji țara, având un singur principiu: nu va ucide pe nimeni în acest război, de fapt nici nu va purta vreo armă asupra lui.
Decizia lui legată de necombatanță și de păzirea Sabatului a făcut să fie ironizat, urât și ținta multor farse și jigniri. Însă lucrul acesta nu l-a descurajat, nu l-a făcut să abandoneze armata și să plece, deși avea posibilitatea aceasta, ci a rămas și și-a tratat camarazii cu aceeași căldură și iubire. De fapt, Desmond Doss își considera camarazii prieteni și se simțea în siguranță în compania lor atunci când era în bătaia armelor în linia întâi, cu toate că aceștia nu îl considerau prietenul lor. Atitudinea camarazilor săi față de el s-a schimbat însă când i-au văzut hotărârea cu care le salva viața atunci când erau răniți, riscându-și propria viață în încercarea de a ajunge la cei doborâți de gloanțele inamice.
Mai mult decât atât, relația dintre Desmond Doss și cadrele militare avansate în grad a prins contur, iar colegii lui, acum prietenii lui Desmond, nu ieșeau la luptă fără ca, mai înainte, Desmond să se roage pentru ei.
Însă momentul care a marcat istoria acestui erou a fost bătălia de la Okinawa, în care armata Statelor Unite a fost răpusă de inamici. În acea zi, Desmond Doss a salvat șaptezeci și cinci de soldați de unul singur, fără să pună măcar o dată mâna pe armă. De fapt, a pus, însă doar pentru a face din pușca unui soldat căzut o atelă pentru a-l ajuta să se deplaseze către punctul de prim ajutor.
Atât povestea lui David și Ionatan, cât și povestea lui Desmond Doss ne stau ca dovezi vii ale faptului că o prietenie adevărată nu are rezerve. Ba mai mult, o astfel de prietenie se bazează întotdeauna pe cuvintele Mântuitorului: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Te-ai gândit vreodată că tinerii asta așteaptă de la „bătrânii” bisericii?
Roagă-te pentru relația dintre generații și impactul acesteia asupra bisericii și misiunii ei!
Provocare:
Dezvoltă o relație de prietenie cu un tânăr sau o tânără din biserica ta!
Alin Cătinean
Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro