Un gând de încheiere

Studiu majori

„Deşi Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o biserică mondială cu multe biserici locale, adventiştii nu pretind că ei sunt biserica universală a lui Hristos. Biserica universală este mai cuprinzătoare decât orice confesiune. Este vizibilă, dar şi invizibilă, pentru că îi include pe toţi cei care cred în Isus şi Îl urmează. (…)

În primul secol, biserica universală e posibil să fi fost destul de vizibilă, însă este din ce în ce mai dificil şi mai complex să o identifi- căm, de exemplu, în Evul Mediu.

Deci adventiştii nu limitează conceptul de biserică adevărată la ei, dar nici nu îl extind automat la toate bisericile creştine. Adevărata biserică a lui Dumnezeu este formată din cei care cred cu adevărat în El. Domnul îi cunoaşte. Însă adventiştii afirmă că ei sunt rămăşiţa specială şi vizibilă a lui Dumnezeu din timpul din urmă, acea rămăşiţă care apare în Apocalipsa 12:17 şi în capitolele 12–14. Această rămăşiţă are un caracter local, dar şi unul universal (Apocalipsa 2:24 şi Apocalipsa 12:17).” – Ekkehardt Mueller, „Universalitatea bisericii în Noul Testament”, în Ángel Manuel Rodríguez, ed., Mesajul, misiunea şi unitatea bisericii, 2016, p. 37.

Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit