Un verset trist!

Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. (Geneza 3:21)
Geneza 3:21 este unul dintre cele mai triste versete din Biblie. Trist pentru că vă puteți imagina cum S-a simțit Dumnezeu când a trebuit să omoare niște făpturi nevinovate pe care le crease… pentru a-i îmbrăca pe copiii Lui? El crease toate aceste lucruri frumoase, creaturile blânde, și acum le privește în ochi și le curmă viața din cauza păcatului lui Adam și al Evei. Cu siguranță că L-a durut.
Știu că pe noi ne doare atunci când trebuie să curmăm viața animalului de companie din cauza unei boli sau a vârstei înaintate, care i-ar face viața greu de trăit. Totuși, Dumnezeu a fost dispus Să sufere pentru a-i ajuta pe Adam și pe Eva să fie îmbrăcați, după ce au păcătuit.
Cu ce erau îmbrăcați înainte de păcat? Textul din Geneza 2:25 spune: „Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.” O autoare ne spune că „perechea lipsită de păcat nu purta niciun veșmânt artificial; ei erau îmbrăcați cu un acoperământ de lumină și slavă, așa cum poartă îngerii. Atâta vreme cât au trăit în ascultare de Dumnezeu, acest acoperământ de lumină a continuat să-i înveșmânteze.” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 45)
În altă carte, aceeași autoare ne explică: „O lumină plăcută și frumoasă, lumina lui Dumnezeu, înconjura perechea cea sfântă. Această haină de lumină era un simbol al veșmintelor lor spirituale de cerească nevinovăție. Dacă ei ar fi rămas credincioși ascultării de Dumnezeu, atunci această lumină ar fi continuat să-i cuprindă. Dar, când prin neascultare au păcătuit, ei au tăiat legătura lor cu Dumnezeu, iar lumina care-i înconjura s-a depărtat de la ei. Goi și plini de rușine, ei au încercat să înlocuiască hainele cerești, cosând laolaltă frunze de smochin, pentru a se acoperi cu ele.” (Parabolele Domnului Hristos, pp. 310–311)
Acum putem începe să înțelegem durerea pe care păcatele noastre i-a provocat-o lui Dumnezeu. Cât de recunoscători suntem pentru că El ne poartă de grijă fiecăruia dintre noi? Iată-ne aici, după mai bine de șase mii de ani de la creație și de la intrarea păcatului în lume, și atât de mult din creația lui Dumnezeu a fost folosită pentru a ne îmbrăca și a ne susține. Așteptăm cu nerăbdare ziua întoarcerii lui Isus, când vom purta acea frumoasă haină de lumină și ne va fi dată viața veșnică. Nu vor mai fi sacrificate animale pentru a ne îmbrăca. Nu vor mai muri plante din cauza păcatului.
Nu vor mai fi scrise „versete triste”. Acela va fi un moment de sărbătoare!
Peggy Curtice Harris

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro