Unitatea – un leac pentru victorie

„Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!” (Psalmii 133:1)
Ascultă ediția audio aici.
În familiile cu copii, părinții asistă la mici supărări între frați, momente care nu de puține ori par drame, conflicte armate sau povești de spionaj. Într-o seară, înainte de culcare, doi frați își desfășurau ostilitățile când mama intră în cameră și pe loc încercă să îi convingă să facă pace. Argumentul ultim:
— Copii, dacă Domnul Isus ar veni în noaptea aceasta și v-ar găsi certați, ar fi bine?
Fratele mai mare, silit de forța argumentului, întinse mâna spre împăcare, dar printre dinți îi spuse fratelui mai mic:
— Dacă nu vine Domnul în noaptea asta, ți-arăt eu mâine dimineață!
Amuzant răspuns, dar realitatea lui ne copleșește. Unitatea este un spirit, o atmosferă, este pământul fertil în care poate să crească credința și se pot naște redeșteptările. Gândește-te la ucenicii care erau dezbinați și care au învățat apoi unitatea pentru ca abia după aceea să primească ploaia timpurie! Să se întâmple altfel în momentul ploii târzii? Cât de mult a insistat Domnul Isus în rugăciunea Sa din Ioan 17 asupra unității, adică asupra unui climat de pace internă, de lipsă a spiritului de critică și de bârfă, asupra unei biserici fără răutăți și acuzații, fie ele chiar sub mantia unui program de reformare a bisericii! Nu-i așa că ne justificăm adesea răutățile, spiritul de critică și condamnarea fraților prin argumente ce țin de reformă? Și, fără să ne dăm seama, lovim în biserica lui Hristos. Iar pagubele cresc. Este poate timpul când biserica trebuie să strângă rândurile. Este poate timpul de aur când trebuie să înțelegem că fiecare trebuie să se cerceteze personal, să se smerească și să-și mărturisească păcatul. Suntem un corp de oameni care trebuie să învețe de la Mântuitor să se iubească. Avem adevărul, ne lipsește iubirea. O putem recăpăta pe măsură ce lăsăm armele și ne îmbrățișăm frații.
Doamne, unește biserica din țara noastră în cel mai sfânt spirit al pocăinței!
Provocare:
Puternic este omul care caută iertarea, împăcarea și unitatea. Dacă există cineva căruia să îi întinzi mâna împăcării, astăzi este ziua să faci acest lucru.
Ovidiu Băluță
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro