Uniți în Isus

„Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulți, suntem un trup, căci toți luăm o parte din aceeași pâine.” (1 Corinteni 10:17)
Ascultă ediția audio aici.
Metafora trupului, folosită adesea pentru a ilustra ideea de comunitate și unitate a bisericii, a fost deseori preluată, mai ales în momentele solemne ale Sfintei Cine. Prin împărtășirea cu simbolurile sfinte, comemorarea actului umilinței, se dorește să se șteargă disensiunile, să se regăsească iertarea și să se aducă unitatea în biserică.
Dacă a fost un timp când Satana a atacat unitatea bisericii, acesta este mai mult ca oricând momentul de acum, în apropierea finalului istoriei acestui Pământ. Familii lipsite de unitate, părinți în conflict cu copiii, bătrâni dezamăgiți de tineri, tineri neînțeleși și neiubiți pentru că nu corespund așteptărilor, biserici revoltate împotriva pastorilor și reformatori independenți rupându-se din trup… Poate părea o imagine nefirească pentru un trup, dar acesta este tabloul unei biserici aflate sub asediu, în care unitatea este pe cale de dispariție.
Sănătatea și integritatea trupului țin de armonia existentă între toate componentele acestuia. În ciuda imperfecțiunilor, picioarele rămân în trup chiar dacă sunt obosite, mâinile lucrează în continuare chiar dacă sunt crăpate, iar inima își duce activitatea încontinuu, pentru întreg organismul. Este adevărat că uneori ochii observă toate aceste imperfecțiuni ale propriului corp, dar nu se dezic de el, ci caută să îndrepte ce se poate.
În calitate de ochi, în biserică, poate ați observat multe imperfecțiuni: copii neastâmpărați, tineri nespirituali, părinți absenți, bătrâni care se opun schimbării, lideri neinspirați, vorbitori nepregătiți, muzicieni lumești sau comitete nedrepte. Pentru a nu pierde unitatea, avem o singură soluție: să luăm din aceeași Pâine, să bem din același Izvor și să-L lăsăm pe Isus să ne fie Cap.
Părinte, avem nevoie mai mult ca oricând să-Ți unești poporul sub aceleași simțăminte, pentru lupta ce ne stă înainte!
Provocare:
Meditează la acest citat: „În aceste zile este necesar ca unitatea noastră să aibă un caracter care să reziste încercării… Avem multe lecții de învățat și multe, multe altele de care trebuie să ne dezvățăm. […] Atâta vreme cât ținem la ideile și la opiniile noastre cu o insistență hotărâtă, nu putem avea unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos” (MPSE, p. 42)!
Felix Mușat
Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro