Unsprezece covoare pentru cort

Eu strig cu glasul meu către Domnul și El îmi răspunde. Psalmii 3:4
Sanctuarul face parte din planul lui Dumnezeu de a explica omului prețul păcatului și costurile răscumpărării. Tot ce se petrecea la cortul întâlnirii, dar și elementele ce compuneau acel spațiu sacru simbolizau diferite părți din procesul ispășirii. Sanctuarul era o parabolă care conducea spre jertfa Mântuitorului. Tot ce compunea construcția în sine a fost oferit de popor cu dărnicie și respect. Au fost primite doar lucrurile de cea mai bună calitate, iar acestea au fost prelucrate la cel mai înalt nivel de măiestrie. Nu oamenii au hotărât ce se va întâmpla cu darurile lor, ci fiecare oferea cu deplină încredere „aur pentru ceea ce trebuia să fie din aur, argint pentru ceea ce trebuia să fie din argint”.
Acoperișul cortului era din mai multe straturi: cel de la exterior era din piele, ca să protejeze de orice manifestări ale vremii, iar cel dinspre interior era făcut din unsprezece covoare țesute din fir albastru, purpuriu și cărămiziu. Construcția acoperișului era concepută în așa fel încât lumina din exterior nu pătrundea înăuntru. Încăperile cortului erau luminate doar de lumina de la sfeșnic și cea de la altar. Simbolistica era legată de exclusivitatea luminii ce vine de la Dumnezeu (prin Cuvântul Său și prin jertfa Fiului Lui). Mesajul este clar: omul are în Cuvânt suficientă lumină pentru viața lui. Dar, din nefericire, în loc de paginile Scripturii, omul preferă orice alte pagini. Prin fereastra către sursele lui de inspirație, căutătorul de azi al adevărului alege zona facilă și de comentarii înainte de a citi Sursa. O regulă de bun-simț a cercetării adevărului este aceea că nu poți trece la interpretări și comentarii fără efortul de a citi opera propriu-zisă. Există lucrări de exegeză și explicații ale textului biblic de excepție, dar, oricât de exacte și de cuprinzătoare ar fi, ele urmează abia după ce ai citit Biblia.
De gândit astăzi:
E posibil ca, din comoditate, să cauți referate despre Biblie sau să asculți predici de pe YouTube, dar e bine să știi că nimic nu se compară cu lectura paginilor sfinte și cu descoperirea personală a multelor comori inspirate de Dumnezeu. Merită să experimentezi citirea completă a Sfintei Scripturi. Dacă te vei ruga, vei descoperi adevărate nestemate chiar și în simplele istorii ale anonimilor din Biblie.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro