Urcă sus pe munte!

„Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, și anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Și Moise s-a suit sus.” (Exodul 19:20)
Ascultă ediția audio aici.
Citind Biblia la rând, în cartea Exodul, la capitolul 32, intitulat „Vițelul de aur”, am găsit câteva aspecte care mi-au atras atenția.
În primul rând, oamenii au întotdeauna nevoie de un dumnezeu (vers. 1). Apoi, cu cât acest dumnezeu este mai vizibil, mai palpabil și mai strălucitor, cu atât oamenii sunt mai „fericiți” (vers. 2-4). Și închinarea, și sărbătoarea sunt dependente de muzică (vers. 6 și 18). Presiunea mulțimii este atât de puternică, încât, pentru a rezista, este nevoie de o putere supranaturală (vers. 21-24). O apostazie, înainte de a se vedea, se aude (vers. 17-19). O închinare sau o muzică păgână, chiar dacă primește o destinație corectă („o sărbătoare în cinstea Domnului”), va rămâne tot păgână (vers. 5-8). Și, cel mai important, ca să faci distincția între „dumnezeiesc” și „omenesc”, între muzică „creștină” și muzică „păgână”, trebuie să „urci sus pe munte”, în prezența lui Dumnezeu (vers. 15-18).
Acest „munte” se traduce prin relația apropiată cu Dumnezeu. Și Aaron ar fi putut fi „pe munte” dacă s-ar fi străduit să-I placă mai mult Domnului decât oamenilor. Iosua a sesizat existența unei probleme, însă nu a reușit să o concretizeze. Dar Moise, sus pe munte, a fost înștiințat de Însuși Dumnezeu cu privire la realitatea care se petrecea în tabără, fiind astfel sigur de răul săvârșit de popor.
„Noi trebuie să studiem, să medităm și să ne rugăm. Atunci vom avea vederea spirituală necesară pentru a putea vedea în curțile interioare ale templului ceresc. Vom prinde temele cântărilor și ale mulțumirilor corului ceresc adunat în jurul tronului” (6MB, p. 294).
Doamne, dă-ne discernământ în alegerea muzicii!
Provocare:
Fă-ți timp astăzi pentru Dumnezeu, ca să ai putere să te ferești de compromis, ca să poți conștientiza caracterul muzicii Cerului și, astfel, să discerni
binele de rău și în muzica din viața ta!
Cristina Jercău
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro