Uriașul născut în nouă zile

Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Isaia 26:3
Performanțele tehnologice au atins cote incredibile. Iată un lucru uimitor: cea mai mare fabrică Boeing din lume asamblează un avion Boeing 737 în doar 9 zile. Dacă toate piesele din flux sunt pregătite, montajul propriu-zis durează numai nouă zile. Dintr-un munte de cutii cu piese și componente, într-un termen record, va putea ieși gata de zbor unul dintre cei mai mari coloși ai industriei aviatice. Știi care este tot secretul? Coordonarea la secundă. Aceasta este cheia. Fiecare componentă este codificată și recunoscută prin radiofrecvență, adusă la linia de montaj sau la robotul automatizat.
Performanța de nouă zile este posibilă doar dacă cineva realizează piesele în totalitate. Dar să ne gândim la un record de șase zile, când Cineva a realizat o planetă întreagă fără să-I fi pregătit cineva piesele dinainte. Totul a fost făcut în acel timp. Sistemul de energie și iluminare, sistemul de ventilație, cel de alimentare cu apă și cel de asigurare a hranei călătorilor de pe această planetă. Și mai notabil este faptul că și călătorii acestei „nave” numite Pământ au fost făcuți tot în cele șase zile. În a șaptea zi, deja se sărbătorea inaugurarea. Însă știi că există o sumedenie de contestatari ai acestui record? Pentru unii oameni, autodeclarați critici, durata de realizare a Pământului a fost cu milioane de ani mai mare.
Deși noi nu suntem în stare să descoperim structura unui virus, ne credem capabili să măsurăm milioanele de ani.
În modestia lui, psalmistul David se ruga: „Doamne, învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”, iar savanții aroganți cred că pot număra mai bine decât Dumnezeu, Creatorul timpului. Cum ți se pare? Ironic sau tragic? Mai mult demn de milă, nu-i așa?
De gândit astăzi:
Dacă sunt conștient că o mână divină m-a modelat din țărână, mă voi considera cea mai importantă operă din univers și nu voi accepta să mă trateze cineva cu lipsă de respect sau de prețuire. Chiar atitudinea mea față de propria persoană ar trebui să fie mai plină de considerație și de stimă de sine. Un copil al lui Dumnezeu nu are absolut niciun motiv de rușine sau reținere. Nu aroganță, ci demnitate.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro