Deci, dacă Eu, Domnul şi învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. (Ioan 13:14,15)
Când ucenicii au intrat în camera cinei, inima lor era plină de resentimente. luda s-a înghesuit lângă Hristos, la stânga; Ioan era în dreapta. Dacă era un loc mai de frunte, luda era hotărât să-l aibă, şi locul cel mai de frunte era considerat a fi cel de lângă Hristos. (…)
Se mai iscase o cauză de neînţelegere. Era obiceiul ca, la zilele de sărbătoare, un slujitor să spele picioarele oaspeţilor. Şi de data aceasta se făcuseră pregătiri pentru slujire. Vasul cu apă, ligheanul şi ştergarul erau acolo, gata pentru spălarea picioarelor, dar nu era niciun slujitor de faţă şi ar fi trebuit ca ucenicii să facă lucrul acesta. (…) Isus a aşteptat un timp, să vadă ce vor face. Apoi El, învăţătorul ceresc, s-a ridicat de la masă. Lăsând la o parte veşmântul care l-ar fi împiedicat mişcările, a luat ştergarul şi S-a încins. (…) „Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (…) în felul acesta Şi-a arătat Hristos iubirea faţă de ucenici. (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 644-645)
Celebrarea acestui act este împlinirea poruncii; „Deci, dacă Eu, Domnul şi învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora” (Ioan 13:14). Ce loc numai bun este acesta pentru a pune capăt controverselor, pentru a-i ierta pe cei ce ne-au rănit. Acesta este momentul când, dacă cineva are ceva împotriva fratelui său, să lămurească lucrurile, să rezolve orice diferend. Să aibă loc o iertare reciprocă. Niciun foc străin să nu fie adus pe altar. Nicio răutate sau ură să nu fie nutrite de cei ce se adună în jurul mesei Cinei Domnului. (Manuscript 19,1892)
Ori de câte ori rânduiala aceasta este îndeplinită aşa cum trebuie, copiii lui Dumnezeu sunt aduşi într-o sfântă părtăşie, prin care fiecare este ajutat şi binecuvântat. (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 651)