Veghetor sfânt

Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană și urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Psalmii 34:15
Ascultă ediția audio aici.
Pe când era încă la Iope, Petru a fost chemat de Dumnezeu să-i ducă Evanghelia lui Corneliu în Cezareea.
Corneliu era de viță nobilă bogată și deținea o funcție de încredere și onoare – era centurion. Deși prin naștere, formare și educare era păgân, totuși, prin legătura lui cu evreii, ajunsese să-L cunoască pe Dumnezeu și I se închina cu o inimă credincioasă, dovedindu-și sinceritatea credinței prin mila pe care o avea față de cei săraci. Pentru binefacerile lui era cunoscut atât în împrejurimi, cât și în locuri depărtate, iar viața lui neprihănită îl făcuse să se bucure de un nume bun atât printre evrei, cât și printre neevrei. Influența lui era o binecuvântare pentru toți aceia cu care venea în contact. Raportul inspirat îl descrie drept „cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu.”
Crezând în Dumnezeu în calitatea Sa de Creator al cerului și al pământului, Corneliu Îi aducea închinare, Îi recunoștea autoritatea și Îi căuta sfatul în toate problemele vieții. Îi era credincios lui Iehova în viața de familie, precum și în îndatoririle sale oficiale. Îi ridicase un altar lui Dumnezeu în propria lui casă, deoarece nu îndrăznea să încerce să-și aducă la îndeplinire planurile sau să-și poarte răspunderile fără ajutorul lui Dumnezeu.
Deși credea în profeții și aștepta venirea lui Mesia, Corneliu nu cunoștea Evanghelia așa cum fusese revelată în viața și moartea lui Hristos. Nu era membru al bisericii de evrei și rabinii l-ar fi desconsiderat drept păgân și necurat. Dar același Veghetor sfânt care a spus despre Avraam „îl cunosc” îl cunoștea și pe Corneliu și i-a trimis un mesaj direct din cer.
Îngerul i s-a arătat lui Corneliu în timp ce se ruga. Când a auzit că este strigat pe nume, centurionul s-a speriat, însă a înțeles că solul venise de la Dumnezeu (…). Caracterul explicit al indicațiilor primite, precizându-se chiar și ocupația omului la care stătea Petru, dovedește faptul că Cerul cunoaște istoria și ocupația oamenilor în fiecare moment din viață. Dumnezeu știe care sunt activitățile și experiența muncitorului umil, tot la fel cum le știe pe ale împăratului pe tronul lui. – Faptele apostolilor, pp. 132-134
Gândesc mai departe
Care dintre vecinii mei Îl caută pe Dumnezeu și așteaptă credincios un mesaj special de la El, mesaj pe care Dumnezeu vrea ca eu să i-l transmit?