Viața lungă făgăduită celor care își onorează părinții

DEVOTIONAL EXPLO 24 februarie 2018

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Exodul 20:12)

Aceia care Îl urmează pe Hristos într-adevăr trebuie să-L lase să locuiască în inima lor şi să-L întroneze acolo ca suprem Conducător. Ei trebuie să reprezinte spiritul şi caracterul Său în familia lor şi să fie buni şi politicoşi cu aceia cu care vin în contact. Sunt mulţi copii care se laudă că ei cunosc adevărul, dar nu le dau părinţilor lor cinstea şi afecţiunea care li se cuvin, nu manifestă decât puţină iubire faţă de tatăl şi mama lor şi uită să-i onoreze, neîmplinindu-le dorinţele şi nevoile şi necăutând să le uşureze îngrijorările. Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi creştini nu ştiu ce înseamnă „cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi, în consecinţă, nu vor putea să ştie câtuşi de puţin ce înseamnă „să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău”. Cel care cercetează inima ştie care este atitudinea ta faţă de părinţii tăi, fiindcă El cântăreşte caracterul moral în cântarul de aur al sanctuarului ceresc. O, mărturiseşte-ţi neglijenţa faţă de părinţii tăi şi nesupunerea faţă de porunca sfântă a lui Dumnezeu! (Youth’s Instructor, 22 iunie 1893)

Părinţii sunt îndreptăţiţi la o iubire şi un respect cum nu sunt datorate nimănui altcuiva. Dumnezeu însuşi, Cel care a aşezat asupra lor o responsabilitate pentru sufletele încredinţate grijii lor, a poruncit ca, în anii de la început ai vieţii, părinţii să ţină locul lui Dumnezeu pentru copiii lor. Iar acela care respinge autoritatea îndreptăţită a părinţilor săi respinge autoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere din partea copiilor nu numai să le dea respect, supunere şi ascultare părinţilor lor, ci şi să le acorde dragostea şi amabilitatea lor, să le uşureze poverile, să le apere prestigiul, să-i susţină şi să-i mângâie la bătrâneţe. (Patriarhi şi profeţi, p. 308)

Porunca a cincea este obligatorie pentru copii atâta vreme cât trăiesc, atât ei, cât şi părinţii lor. (Youth’s Instructor, septembrie 1873)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro