Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! – 1 Corinteni 9:24
A fost o vreme în lumea apuseană când onestitatea şi integritatea erau foarte preţuite şi cultivate. Mulţi oameni obişnuiau să spună: „Cuvântul meu este un document” şi o spuneau cu toată seriozitatea. Dar lumea noastră tot mai bătrână îşi pierde multe din valorile morale de bază. Tot mai mulţi politicieni nu mai sunt de încredere şi mulţi jucători trişează pentru a câştiga la jocuri.
Maratonul anual de la Berlin – cu o lungime de 42 195 km – este una din cele mai mari şi mai populare curse din lume. Pe 10 septembrie 2000, un grup de 33 de alergători la maraton au sărit peste câteva ture de alergare. Ei au început să alerge normal, dar după ce au alergat o vreme, au dispărut în mod surprinzător şi au reapărut doar la sfârşitul cursei. Ei au hotărât să o ia pe scurtătură, alegând să meargă cu metroul în loc să alerge.
Dar planul nu a funcţionat aşa cum se aşteptau ei. Se pare că au uitat de ci-purile computerizate pe care le purtau pentru a înregistra automat timpul la fiecare 5 km. Astfel, toţi cei 33 de alergători au fost descalificaţi şi timpul lor de alergare a fost scos de pe lista cu rezultatele finale de la cursă.
În multe culturi, trişatul a devenit o practică obişnuită şi chiar sinonimă cu isteţimea. Dar, în calitate de creştini credincioşi, noi nu putem accepta practicile culturale care subminează principiile universale ale Cuvântului lui Dumnezeu. Nu uita, „neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Prov. 11:3). Mai mult, „dacă reuşeşti să înşeli pe cineva să nu crezi că acea persoană este proastă. Dă-ţi seama că acea persoană a avut mai multă încredere în tine decât meritai” (Necunoscut).
Ednilson E. Cintra spunea nişte vorbe pline de înţelepciune: „Mai bine să pierzi cu adevărul decât să câştigi cu o minciună.” Dumnezeu aşteaptă de la noi să fim cinstiţi într-o societate necinstită şi să nu ne vindem sufletul pentru un preţ oarecare. Să nu uităm cuvintele lui Ellen White: „Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bărbaţi – bărbaţi care să nu se lase cumpăraţi sau vânduţi, bărbaţi care să fie cinstiţi şi credincioşi în adâncul sufletului lor, bărbaţi care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbaţi a căror conştiinţă este la fel de bine orientată către datorie, precum este acul busolei către pol, bărbaţi care vor lua poziţie neclintită pentru adevăr chiar dacă s-ar prăbuşi cerurile” (Educaţie, p. 57). Fie ca tu şi cu mine să fim astfel de persoane!