Vis de copil

„În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.” (2 Samuel 22:7)
Ascultă ediția audio aici.
Aveam 11 ani când, în 1991, am participat la o evanghelizare organizată de adventiști în căminul cultural din satul meu. Noi, copiii, ne făceam loc printre cei mari și ascultam cu uimire mesajul. Participam împreună cu mama și sora mea și, cum ajungeam acasă, îi spuneam și tatălui meu ce am descoperit. Până atunci, citisem Biblia povestită copiilor, primită în dar de la educatoarea mea baptistă. Dar evanghelizarea era altceva! Apoi am studiat cărțile Daniel și Apocalipsa.
Însă tatăl meu, tot mai nemulțumit de asocierea mea cu „pocăiții”, a început să îmi interzică frecventarea grupului de studiu. Prinsă între respectul și ascultarea de tatăl meu și impedimentul de a ajunge la o biserică de oraș, a trebuit să mă opresc. Dar nu să renunț! Visam la ziua când voi ajunge membră în Biserica Adventistă.
În 1998, mă aflam la o altă evanghelizare, chiar în Biserica Adventistă. Pastorul Dwight Nelson parcă îmi vorbea direct mie! Eram extrem de entuziasmată și, în ciuda împotrivirii vehemente a tatălui meu, în mai puțin de un an am fost botezată. Peste ani, am avut ocazia să îi spun pastorului Dwight Nelson cât de mult a însemnat acea evanghelizare pentru mine.
Uneori, prezența celor mici ne deranjează. Dar v-ați gândit că și ei vor să-L cunoască pe Dumnezeu? La programele noastre vin copii cu un mare potențial spiritual și, în loc să îi ignorăm, am putea mai bine să le zâmbim, să le întindem o mână caldă, să facem tot ce ține de noi ca ei să se simtă bine primiți. Acest gest va însemna enorm pentru copilul de azi, care ia decizii, și va fi decisiv pentru adultul de mâine.
Doamne, Îți mulțumim pentru copiii care vin în Casa Ta!
Provocare:
Găsește chiar azi un copil/tânăr care nu are părinții în credință și fii un sprijin pentru el!
Mihaela Zaha
Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro