Viță cerească

Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod. Ioan 15:2
Ascultă ediția audio aici.
Urmașilor lui Hristos li se cere să iasă din lume, să se separe, să nu se atingă de ceea ce este necurat și li se promite că vor fi fii și fiice ale Celui Preaînalt, membri ai familiei regale. Dar, dacă nu întrunesc aceste condiții, nu vor avea parte – nu pot avea parte – de împlinirea promisiunii. Simpla declarație de credință nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu, ci doar ascultarea adevărată, umilă și de bunăvoie de cerințele Sale îi identifică pe copiii Săi adoptivi, beneficiari ai harului Său, părtași la măreața Sa mântuire. Aceștia vor fi deosebiți, o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Caracterul lor deosebit și sfânt va fi vizibil și îi va deosebi clar de lume, de poftele și de plăcerile ei.
Am văzut că doar foarte puțini dintre noi corespund acestei descrieri. [În ce îi privește pe ceilalți,] iubirea lor față de Dumnezeu este doar cu vorba, nu cu fapta și cu adevărul. Purtarea lor, faptele lor, arată că ei nu sunt copii ai luminii, ci ai întunericului. Acțiunile lor nu sunt făcute în Dumnezeu, ci în egoism și în nedreptate. Inima lor este străină de harul Său înnoitor. Ei nu au experimentat puterea transformatoare care să-i facă să trăiască așa cum a trăit Hristos. Cei care sunt mlădițe vii ale Viței cerești se vor hrăni cu seva și cu puterea nutritivă a Viței. Nu vor fi mlădițe veștejite și lipsite de rod, ci vor dovedi viață și vigoare, vor înflori și vor aduce roade spre slava lui Dumnezeu. Vor avea grijă să se detașeze de orice nelegiuire și să-și desăvârșească sfințirea în temere de Dumnezeu.
Asemenea vechiului Israel, biserica L-a dezonorat pe Dumnezeul ei, îndepărtându-se de lumină, neglijându-și datoriile și abuzând de înaltul ei privilegiu, acela de a avea un caracter deosebit și sfânt. Membrii ei și-au călcat legământul de a trăi pentru Dumnezeu, și doar pentru El. S-au unit cu egoismul și cu iubirea de lume. Au cultivat mândria, iubirea de plăceri și păcatul, iar Hristos S-a îndepărtat. Spiritul Său a fost stins din biserică. Satana lucrează umăr la umăr cu cei care susțin că sunt creștini, dar care sunt atât de lipsiți de discernământ spiritual, încât nu-și dau seama că este el. (…) După roadele lor îi veți cunoaște. – Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 441, 442
Gândesc mai departe
Cum aș putea evita ipocrizia de a trăi viața creștină doar cu numele?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro