Vom sta la masa de bun venit – partea 1

Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului! (Apocalipsa 19:9)
Este perioada sărbătorilor de iarnă. Mulți oameni se agită acum, făcându-și listele cu cadouri pentru prieteni și familie. Personal, mă bucur că în ultimii ani am decis împreună cu familia că avem destule pulovere, eșarfe, genți și portofele. Mai elimină din presiune, deși, trebuie să recunosc că iubesc să pregătesc preparate festive și prăjituri specifice sezonului.
Ne-am format, în timp, obiceiul de a pregăti mâncare pentru cei bolnavi, singuri sau descurajați, mai ales pentru că iubim acele momente de părtășie de calitate. Mi se încălzește inima când văd cum i se luminează fața lui tanti Vicky, care are nouăzeci și ceva de ani, atunci când vin cu o oală de supă și un ghiveci de legume făcute în casă, exact așa cum îi place ei. Macaroanele mele cu brânză bucură inima copilului căruia poate nu îi place mămăliga sau fasolea verde.
Astăzi aștept musafiri la cină. Masa este așezată deja, iar mâncarea este aproape gata. Toți cei pe care i-am invitat au acceptat de îndată cu bucurie. M-am întrebat: Ce mâncăruri le plac oare? Și, în cele din urmă, m-am decis să servesc feluri de mâncare tradiționale în combinație cu cele mai puțin tradiționale. Mirosul este deja ispititor. Trebuie să mai aștept câteva minute ca să scot tăvile din cuptor și să iau oalele de pe aragaz, apoi tot ce mai am de făcut este să aștept ca soneria să anunțe sosirea oaspeților. Mă bucur atât de mult atunci când îmi privesc oaspeții cum savurează o mâncare pe care am pregătit-o special pentru ei. Exclamațiile lor de încântare îmi vor încălzi inima. Mai verific o dată masa, care arată uimitor, și mă laud în gând pentru pricepere.
În timp ce privesc totul frumos aranjat, îmi trece prin minte un gând – Isus a spus că S-a dus să ne pregătească un loc. Și El, potrivit cu Matei 24, va face o ultimă verificare și Se va întoarce să ne ia acasă cu El. Îmi închid ochii și încerc să îmi imaginez masa pe care o va pregăti pentru mine și pentru credincioșii din toate timpurile. Văd pomul vieții, încărcat cu douăsprezece tipuri de roade. Oare va avea mango, avocado, căpșuni și ananas?
Știu că va fi o perioadă de sărbătoare, un ospăț pentru a-i ura bun venit miresei Sale. Deschiși sau închiși, ochii mei tot nu pot vedea slava acelui ospăț; mintea mea nu-l poate concepe. Pavel spune că frumusețea acelui moment nici măcar nu s-a suit la inimile noastre, dar este în regulă. Am încredere în Mântuitorul meu și nu vreau decât să fiu la masa lui de bun venit.
Sonia Kennedy-Brown

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro