Vrei, te rog, să mă asculți?

Devoțional zilnice 4 septembrie 2018

Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta. – Psalmii 32:8

Era marţi dimineaţa. Ninsese cu o noapte înainte, nu mult, dar suficient cât să creeze probleme, deoarece temperatura scăzuse semnificativ pe timpul nopţii, transformând zăpada în gheaţă.

Marţea era ziua în care îmi vizitam tatăl în vârstă de 95 de ani, care locuia într-un cămin de bătrâni. Să vă explic: nu mă deranjează frigul sau zăpada proaspăt căzută, dar dacă este vorba de gheaţă, nu ies afară. Ce mă fac astăzi? mă întrebam. Poate am să-l vizitez pe tata un pic mai târziu astăzi? Bine. Poate asta am să fac. Am auzit deodată o voce blândă şoptită care-mi spunea: „Nu ieşi afară astăzi.” Am continuat să pregătesc micul dejun, ignorând vocea şi spunându-mi: Dar se va încălzişi voi putea ieşi afară după-amiază. Dintr-odată, vocea mi-a spus pentru a treia oară, mai tare: „Nu ai auzit că nu trebuie să ieşi afară astăzi?” De data aceasta am fost atentă, am râs şi am spus: „Bine, Doamne, am înţeles.”

Dar ce voi face acum? De obicei nu stau acasă marţea. Mi-au venit imediat în minte nişte treburi pe care le aveam de făcut prin casă şi am avut o zi plină. Am sunat la căminul de bătrâni şi m-am asigurat că tata era bine.
Vineri după-amiaza, fiul vecinului meu a venit pe la mine şi l-am întrebat:

– Ce faceţi?

El mi-a răspuns:

– Marţi după-amiază (da, chiar marţea în care eu am stat în casă) nu mi-am dat seama cât de multă gheaţă era în curtea din faţa casei, am ieşit afară, am căzut si m-am lovit la umăr. Doctorul mi-a spus că nu am nimic rupt, dar am nişte dureri cumplite.

Când îl ascultam pe el, mă gândeam: îţi mulţumesc, Doamne, că nu şi-a rupt ni-ciun os şi Iţi mulţumesc şi pentru că m-ai ajutat să ascult şi să mă supun. Când mă gândesc la această experienţă, îmi dau seama că Dumnezeu, în bunătatea şi dragostea Sa, ne vorbeşte zilnic pentru a ne atenţiona, astfel încât să nu ne rănim – spiritual, fizic şi emoţional. Dar adesea noi nu ascultăm.

Acum, rugăciunea mea din fiecare zi este: Ajută-mă, Doamne, să fiu mai dispusă să te ascult şi să mă supun Ţie. Haideţi ca astăzi să ascultăm şi să primim instrucţiuni de la Cel care ştie ce e mai bine pentru noi.

Maureen O. Burke

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro