Zaharia, prorocul

Devoțional zilnice 12 septembrie 2018

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.” (Zaharia 3:7)

În timpul robiei babiloniene şi imediat după întoarcerea din aceasta, cu 500 de ani înainte de Hristos, în Israel s-a ridicat prorocul Zaharia. Acesta a vorbit despre multe aspecte principale ale relaţiei poporului cu Dumnezeu. A rostit de asemenea profeţii mesianice, precizând câteva elemente privind trădarea lui Isus de către Iuda şi chiar profeţii escatologice. În timpul său, mare-preot era Iosua. Zaharia a scris una dintre profeţiile cele mai încurajatoare ale Bibliei cu privire la iertare (cap. 3), în viziunea privitoare la marele-preot.

„Vedenia lui Zaharia cu privire la Iosua şi Înger se aplică cu o forţă deosebită experienţei poporului lui Dumnezeu în scenele finale ale marii Zile a Ispăşirii. Biserica rămăşiţei va fi adusă atunci într-o mare încercare şi amărăciune. Aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus vor simţi mânia balaurului şi a oştirilor lui. Satana consideră oamenii ca fiind toţi supuşii lui; el a câştigat stăpânire peste mulţi pretinşi creştini… După cum el a influenţat popoarele păgâne să-l distrugă pe Israel, tot astfel, în viitorul apropiat, va incita puterile nelegiuite ale pământului să distrugă poporul lui Dumnezeu… Aceia care rămân credincioşi lui Dumnezeu vor fi ameninţaţi, denunţaţi şi proscrişi. Vor fi «trădaţi până şi de părinţi, fraţi, rude şi prieteni», chiar până la moarte (Luca 21:16). Singura lor nădejde este în mila lui Dumnezeu, iar singura lor apărare va fi rugăciunea.” (Profeţi şi regi, cap. 47)

La interogatoriul din faţa unui ofiţer de securitate, conform evaluării sale, tot ceea ce am realizat în lucrarea pastorală şi de evanghelizare era condamnabil. Nu aveam nicio replică. Am fost aspru mustrat şi, fiind prima abatere, am fost mutat disciplinar. Sentinţa s-a dovedit a fi o binecuvântare.

Va veni vremea când toate acuzaţiile lui Satana împotriva credincioşilor vor fi înlăturate. Aşa că, fii credincios şi azi, până la capăt!

Isuse, vreau să merg cu Tine până la biruinţa finală!

Iosif Suciu, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro