Zâmbetul Cârmaciului

Și Însuși Domnul nostru Isus Hristos, și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică și o bună nădejde, să vă mângâie inimile, și să vă întărească în orice lucru și cuvânt bun! (2 Tesaloniceni 2:16,17)
Cei mai mulți oameni sunt speriați de sfârșitul lumii. Multora le este teamă de întâlnirea cu Dumnezeu. Alții se înspăimântă când se gândesc la ce se va întâmpla înainte ca Isus să vină. Urmărind îndeaproape scopul lui perfid, dușmanul nostru de moarte încearcă să ne inducă în eroare și să ne destabilizeze. În contextul celei de-a doua veniri a lui Isus, Pavel, inspirat de Duhul Sfânt ne oferă o asigurare. În mijlocul furtunii declanșate de „omul fărădelegii”, ai toate motivele să rămâi calm. Robert Louis Stevenson, cunoscut poet și autor de jurnale de călătorie, povestește despre un vas surprins în furtună, purtat în derivă spre coasta stâncoasă, în pericolul de a fi sfărâmat împreună cu toți pasagerii. În mijlocul terorii, un om îndrăzneț, încălcând ordinele, se aventurează înspre cabina cârmaciului. Acolo, îl observă pe acesta ținând cârma neclintită și îndreptând nava, centimetru cu centimetru înapoi spre mare. Cârmaciul l-a văzut pe observator și i-a zâmbit. Pasagerul îndrăzneț s-a întors între oamenii îngroziți și le-a zis:
– Am văzut fața cârmaciului și mi-a zâmbit. Fiți liniștiți, va fi bine!
În furtuna provocată de „omul fărădelegii” nu ești singur! Cârmaciul te iubește, îți mângâie inima și te întărește în ceea ce faci bine. Condiția este una simplă! În mijlocul frământărilor caută fața lui Isus. Îți va da asigurarea că totul este bine!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro