Zece negri mititei

Oricine crede în El nu este judecat. Ioan 3:18
Într-un roman scris de Agatha Christie, zece oameni sunt ademeniți să vină pe o insulă sub diferite pretexte, ca de exemplu: oferirea unui loc de muncă, o vacanță de vară târzie și neașteptată sau întâlnirea unor prieteni vechi. Fiecare dintre ei a fost făptaș al unei crime, dar fie a scăpat de justiție, fie a comis un act care nu poate fi sancționat legal. Oaspeții sunt acuzați de crimele lor în prima seară prin intermediul unei înregistrări de gramofon și sunt informați că au fost aduși pe insulă să plătească pentru ce au făcut. Ei sunt singuri pe insulă și nu pot scăpa din cauza distanței prea mari față de uscat, dar și a vremii capricioase. Fiecare dintre cei zece urmează să fie omorât. Pe perete se putea citi o poezie, Zece negri mititei, plasată lângă zece statuete din porțelan. Vocea de la gramofon întreabă la final dacă acuzații au ceva de spus. Doar doi dintre ei își recunosc vinovăția. Primul dintre ei moare și imediat după aceea oaspeții observă că una dintre statuete a dispărut, iar versurile poeziei par să reflecte maniera în care a murit („Unul s-a-necat din ei și-au rămas doar nouă”). Restul oaspeților sunt după aceea omorâți unul câte unul.
Un roman polițist destul de bine vândut. Ideea de bază este aceea că nicio faptă rea nu rămâne nepedepsită, chiar și atunci când legea nu face dreptate.
Se pare că este în firea omului să caute răzbunare pentru ceea ce consideră a fi rău și nedrept. Nu întotdeauna justiția face și dreptate, dar sunt totuși lucruri diferite. Mai ales când vorbim de justiția omenească. Doar în ce privește judecata lui Dumnezeu știm că tot ce este ascuns va fi adus la lumină; tot ce este neștiut (fie bun, fie rău) Îi este cunoscut Lui. Când Judecătorul ceresc va analiza fiecare dosar, El va face dreptate pe deplin, pentru că știe totul pe deplin – de la motivații până la cele mai evidente lucruri.
De gândit astăzi:
Faptul că Isus va fi Judecătorul nu este o veste rea, ci dimpotrivă. Nu poate exista un Judecător mai înțelept și mai drept decât Acela care Și-a dat viața pentru om.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro