Zecimea

Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei. Matei 6:34
Dumnezeu a oferit omului tot ce era necesar pentru o viață fericită. I-a asigurat zi de zi totul, în mod constant, de calitate și gratuit. Ca un exercițiu de recunoștință, a fost creată instituția zecimii. Dumnezeu nu are nevoie de puținul pe care îl înapoiem noi sub formă de zecime. Cei care au însă nevoie suntem noi. Este un exercițiu absolut necesar, care seamănă cu ceea ce fac părinții când oferă copilului lor mic anumite lucruri și îi propun ca acesta să împartă și celor din familie. Fac acest lucru pentru a forma și dezvolta altruismul. Când părinții văd că un copil nu vrea să împartă cu alții, sunt îngrijorați din pricina acestui semn de egoism.
Zecimea pe care o returnăm lui Dumnezeu este acea mică parte care face ca paharul nostru să fie plin de dă peste el. Îți imaginezi cum este să trebuiască să te miști prin casă ori pe un teren accidentat și în același timp să duci un pahar foarte plin, fără să verși din el? Este foarte greu, chiar imposibil. Dar, dacă înainte de a porni la drum, vărsăm într-un vas mai mare puțin din paharul prea plin, nu-i așa că am putea să ne mișcăm mai ușor și, în plus, nici nu ar trebui să mai privim cu grijă tot timpul la pahar, ci am vedea pe unde mergem?
Când păstrăm tot ce câștigăm, vom fi tentați să privim numai la câștigul nostru și, pe lângă faptul că ne vom manifesta ca niște egoiști, Îl vom pune pe Dumnezeu în imposibilitatea de a ne mai binecuvânta. Gândește-te: unde să mai pună El alte binecuvântări proaspete dacă noi nu facem loc pentru ele? În momentul în care noi oferim altora sau chiar Lui din ceea ce avem, El completează cu ceva și mai bun, și mai potrivit pentru astăzi și nu vom duce lipsă.
De gândit astăzi:
Ține minte esențialul: zecimea este ocazia pe care I-o oferim lui Dumnezeu pentru a ne binecuvânta; cu cât suntem mai altruiști, cu atât Îi dăm ocazia să ne ofere la rândul Lui. Dacă păstrăm doar pentru noi ceea ce avem, vom rămâne cu niște economii ascunse, nefolosite și inutile. Nimeni nu se îmbogățește ascunzând banii, ci folosindu-i cu înțelepciune. Zecimea este cea mai sigură investiție.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro