Zidul

Vreme de aproape treizeci de ani, Germania de Est a fost despărțită printr-un zid de Germania de Vest – oraș de oraș, familie de familie, prieten de prieten. Populația Germaniei de Est suferea din cauza poluării, a sărăciei și a controlului excesiv asupra politicii și religiei, neîndrăznind nici măcar să viseze la libertatea de care se bucurau cei din Vest, de dincolo de zid. Toți cei care încercau să scape din Est trebuiau să înfrunte garduri de sârmă ghimpată, câini antrenați să ucidă, terenuri minate și mitraliere.
Nu ai alege niciodată de bunăvoie să locuiești dincolo de un zid, separat de tot ceea ce te bucură, într-o țară care este ca o închisoare. Cu toate acestea, tu, eu și orice altă persoană care a trăit vreodată suntem experți în construirea de ziduri. Alegem să ne separăm de Dumnezeu și de bunătatea Lui.
Citește Luca 15:11-24
Cum se distanțează un fiu de tatăl său?
În adâncul nostru, toți suntem ca acel fiu (Romani 3:23). Unii dintre noi luptă deschis pentru a face lucrurile așa cum vor ei. Altora le este frică să nu facă ceva greșit – deși, dacă am avea siguranța că păcatul nu aduce moartea, am acționa mai mult asemenea fiului risipitor.
De fiecare dată când nesocotim cuvintele lui Dumnezeu – când păcătuim prin gândire, vorbe sau fapte -, adăugăm o altă cărămidă la zidul dintre noi și Dumnezeu. Nu El este cel care construiește zidul; noi o facem de fiecare dată când alegem să păcătuim. În timp ce noi construim acel zid cărămidă cu cărămidă, păcatul ne desparte de Dumnezeu; păcatul face imposibilă prietenia cu Dumnezeu.
Despărțirea începe acum, dar poate dura pentru totdeauna. Dacă refuzăm modul lui Dumnezeu de a dărâma zidul, vom descoperi că, atunci când murim, zidul este întărit pentru veșnicie (Romani 6:23). Vom fi separați de Dumnezeu și de orice lucru bun pe care El l-a făcut. Niciun telefon, televizor sau antenă de satelit nu ne va ajuta să păstrăm legătura cu familia, prietenii sau Dumnezeu de dincolo de zid. Nu este niciun mit în faptul că poți sfârși în interiorul zidului – în iazul de foc. Acesta este real.
Fiul s-a întors la tatăl care îl aștepta. Și Tatăl nostru ne așteaptă să fim iarăși prieteni cu El. El Și-a trimis Fiul, pe Isus Hristos, să dărâme zidul pe care l-am construit. Doar El poate face lucrul acesta.
Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Luca 15:20

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro