042 – Acerb

Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște. Apocalipsa 12:4

Această imagine profetică scoate în evidență una dintre trăsăturile specifice ale vrăjmașului oricărui bine, capacitatea de a-și urmări cu asiduitate scopurile și planurile. Dacă Satana ar fi un leneș și un indiferent, așa cum el îi inspiră uneori pe oamenii, multe dintre proiectele sale ar rămâne părăsite și ruinate. Dar Balaurul cel mare, șarpele cel vechi, duce o luptă acerbă și neobosită pentru atingerea scopurilor sale. Uneori este nevoit să stea la pândă ani de zile până când să prindă o ocazie favorabilă de a da lovitura de grație cuiva pe care s-a hotărât să-l piardă. El nu consideră nici o cheltuială sau efort prea mic pentru a-și atinge planurile diabolice.

Corespondentul acestei imagini profetice este în mod direct acțiunea lui Irod cel mare de a ucide pruncii de la doi ani în jos, în dorința de a elimina, încă din fașă, o posibilă amenințare la tronul și poziția sa privilegiată. În acest act de o cruzime revoltătoare este ceva din caracterul și spiritul lui Satana. Cu siguranță că cele mai multe fapte ale lui Irod i-au îndreptățit pe romani și pe susținătorii săi să-l supranumească „cel mare”. Dar realizările cuiva nu reușesc să minimalizeze sau să scuze derapajele lor. Irod cel mare a rămas în istorie și în istoria biblică, și ca ucigașul cel mare pentru asiduitatea de care a dat dovadă pentru a-și apăra orgoliul și mândria deșartă.

A fi asiduu în atingerea țintelor nu este suficient. Este nevoie de o verificare din când în când a calității sau a orientării și a direcției acestora. A fi un luptător acerb este o calitate numai dacă ținta efortului asiduu merită efortul.

Cauza pentru care te zbați poate fi nobilă, dar poate fi și lipsită de valoare, sau poate chiar josnică; și atunci toată munca sufletului și a trupului nu va fi prea bine răsplătită, mai ales atunci când este vorba despre lucruri cu semnificație veșnică.

Poate vi-l amintiți pe Leiba Zibal din povestirea lui I.L.Caragiale: O făclie de Paște. Leiba este un luptător asiduu, numai că vehemența sa este semnul unei paranoia care îl aruncă în derizoriu.

Când simți că ai devenit prea înfocat pentru o cauză sau un plan, stai și gândește-te dacă merită să fii acerb.

Articolul 042 – Acerb apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro