100 de zile de rugaciune

042 – Acerb

Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște. Apocalipsa 12:4

Această imagine profetică scoate în evidență una dintre trăsăturile specifice ale vrăjmașului oricărui bine, capacitatea de a-și urmări cu asiduitate scopurile și planurile. Dacă Satana ar fi un leneș și un indiferent, așa cum el îi inspiră uneori pe oamenii, multe dintre proiectele sale ar rămâne părăsite și ruinate. Dar Balaurul cel mare, șarpele cel vechi, duce o luptă acerbă și neobosită pentru atingerea scopurilor sale. Uneori este nevoit să stea la pândă ani de zile până când să prindă o ocazie favorabilă de a da lovitura de grație cuiva pe care s-a hotărât să-l piardă. El nu consideră nici o cheltuială sau efort prea mic pentru a-și atinge planurile diabolice.

Corespondentul acestei imagini profetice este în mod direct acțiunea lui Irod cel mare de a ucide pruncii de la doi ani în jos, în dorința de a elimina, încă din fașă, o posibilă amenințare la tronul și poziția sa privilegiată. În acest act de o cruzime revoltătoare este ceva din caracterul și spiritul lui Satana. Cu siguranță că cele mai multe fapte ale lui Irod i-au îndreptățit pe romani și pe susținătorii săi să-l supranumească „cel mare”. Dar realizările cuiva nu reușesc să minimalizeze sau să scuze derapajele lor. Irod cel mare a rămas în istorie și în istoria biblică, și ca ucigașul cel mare pentru asiduitatea de care a dat dovadă pentru a-și apăra orgoliul și mândria deșartă.

A fi asiduu în atingerea țintelor nu este suficient. Este nevoie de o verificare din când în când a calității sau a orientării și a direcției acestora. A fi un luptător acerb este o calitate numai dacă ținta efortului asiduu merită efortul.

Cauza pentru care te zbați poate fi nobilă, dar poate fi și lipsită de valoare, sau poate chiar josnică; și atunci toată munca sufletului și a trupului nu va fi prea bine răsplătită, mai ales atunci când este vorba despre lucruri cu semnificație veșnică.

Poate vi-l amintiți pe Leiba Zibal din povestirea lui I.L.Caragiale: O făclie de Paște. Leiba este un luptător asiduu, numai că vehemența sa este semnul unei paranoia care îl aruncă în derizoriu.

Când simți că ai devenit prea înfocat pentru o cauză sau un plan, stai și gândește-te dacă merită să fii acerb.

Articolul 042 – Acerb apare prima dată în Redesteptare si reforma.