Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!”. Ioan 8:11
Unul dintre cele mai frumoase sensuri ale achitării este scoaterea de sub acuzare. Uneori achitarea este un act de dreptate față de cineva învinuit pe nedrept. Dar când achitarea este o decizie atribuită unui vinovat, mai ales atunci când judecata este dreaptă, termenul se încarcă de semnificații majore.
În cazul în speță, o femeie păcătoasă autentică este victima unui complot împotriva Judecătorului. Ea este adusă în locul de judecată înconjurată de o mulțime de martori care depun mărturie împotriva ei. Aparent sunt întrunite condițiile pentru formularea unei sentințe. Numai că Judecătorul are toate informațiile necesare unei judecăți imparțiale, nu numai cele ticluite cu grijă în dosarul cauzei. El ar fi putut face uz de viciul de formă, și anume, că lipsește cealaltă parte a comportamentului care ar fi trebuit pedepsit prin omorârea cu pietre. Dar Judecătorul Își ia deodată rolul în serios și abordează lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Viciul de formă nu o disculpă pe femeia păcătoasă și nu o face mai puțin vinovată de curvie profesată cu bună știință și din obișnuință. Ea este vinovată cu adevărat, chiar dacă fapta prezentată în instanță este un simulacru. Iertarea care i se acordă nu minimalizează nici gravitatea comportamentului ei imoral și nici responsabilitatea ei față de această faptă și această categorie de fapte. Iertarea ei este o funcție a îndurării divine, motivată de pocăința autentică a femeii vinovate. Citind, chiar și cu mare atenție, acest pasaj, nu avem cum să ne dăm seama de pocăința femeii, dar cu siguranță că Judecătorul a constatat, cu toate dovezile de rigoare, îndeplinirea acestei cerințe necesare achitării ei.
Această întâmplare din Evanghelii devine un stereotip al judecății divine cu privire la fiecare dintre noi. Apărătorul nostru nu merge pe varianta de a ne disculpa de vina pe care o purtăm, sau de a minimaliza gravitatea păcatelor noastre. Dimpotrivă, cu cât păcatele noastre ni se înfățișează nouă înșine mai odioase, prin Duhul Sfânt, cu atât Judecătorul este mai bucuros să ne achite.
Cât despre acoperirea prejudiciului, meritele sacrificiului Judecătorului constituie o bancă de încredere care acoperă confortabil cele mai înalte pretenții de daune. Putem apela cu încredere la apărarea Oficiului chiar acum. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Articolul 043 – Achitare apare prima dată în Redesteptare si reforma.