045 – Aciuare

Atunci, s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Luca 15:15

În vorbirea curentă aciuarea nu este un cuvânt prea de dorit pentru aplicații cu caracter spiritual, dar ideea este totuși prezentă într-o serie de pasaje biblice cum este textul de față. Acest cuvânt exprimă ideea de căutare și găsire a liniștii și siguranței într-o perioadă de criză. Scriptura abundă în asemenea exemple și modele. Am ales cazul de față pentru valoarea sa profund spirituală.

Fiul risipitor a ajuns într-o situație limită. Lefter și fără prieteni, fără sprijinul familiei și fără nici o protecție de nici un fel, dar obișnuit cu un trai decent, la început, acasă, apoi boem și risipitor, caută cu disperare o soluție. Singura soluție la îndemână a fost să se aciuieze pe lângă un om bogat, fără să pună nici un fel de condiții și fără să emită nici un fel de revendicări sau pretenții.

Acesta este modelul după care funcționează economia personală a fiecărui păcătos neîntors acasă, din această lume. Tot felul de improvizații practice și teoretice încercă să ofere un minim de siguranță, confort și împlinire sufletului omenesc. Banii, munca, succesul profesional sau prosperitatea socială încercă să aducă sentimentul de bine și realizare personală, Dar această aciuare nu reușește să rezolve marile întrebări existențiale. Unele filosofii încearcă să rezolve dilema ignorându-le, dar ignoranța este o soluție cu foarte multe capcane, mai ales pentru căutătorii cât de cât raționali.

Sufletul omenesc nu-și poate găsi rostul numai întorcându-se la Sinea Originară, cum spune foarte pretențios, Augustin. Referirea este cât se poate de explicită la Tatăl nostru ceresc. Adevărata aciuare este numai în casa Tatălui. Numai aici se află liniștea, siguranța și vindecarea pe care sufletul omenesc le caută. Un asemenea demers rezolvă nu numai dilemele acestei vieți ci și pe ale celei viitoare. Aciuarea în locașurile pe care Hristos a mers să le pregătească, va conferi pace eternă celor care vor cuteza să se întoarcă la Dumnezeu până nu este prea târziu. Tu și cu mine trebuie să ne aciuăm cât mai repede unde este cel mai bine. Locuitorii cerului așteaptă corăbii pământene…

Articolul 045 – Aciuare apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro